In cautarea fericirii
Aud frecvent timpul trecand pe langa mine, si-l las sa treaca fara sa ma atinga. Am uitat cat de important era pentru mine atunci cand ma jucam in copilarie. Acum il ignor, si daca as putea l-as sterge cu buretele. Uneori in criza de timp imi stresez copiii sa facem chestii: sa citim, sa scriem, sa strangem jucariile, sa ne spalam pe dinti, sa strangem masa, sa desenam dar niciodata nu spun: ,, hai sa dansam!, sa cantam! sa sarim coarda!" in cel mai bun caz le scot pe strada la o plimbare cu bicicleta... Niciodata nu spun... Hai sa radem cu gura pana la urechi!!!... sa ne distram la maxim!!!.. Apoi am sa ma trezesc in cautarea timplului pierdut.... am uitat ce e mai important si ne-am lasat transformati in unelte. De cand nu v-ati mai ascultat voi pe voi?????!!!!!!!!!!
