joi, 21 februarie 2019

Primavara ipocrita


E noapte si frig, merg pe strada si gandurile  imi incalzesc creierul . Toata viata mi-a fost frica sa nu ajung aici, in  punctul asta de mizerie si am muncit pentru asta, zi de zi m-am trezit la 6 dimineata si mi-am pierdut viata intr-un birou luminat artificial.
Acum am hotarat sa fiu liber si libertatea imi da timp, timp de gandire, hainele si hrana sunt relative ….acum doar caut prin amintiri si ma gandesc unde am gresit si ce as fi trebuit sa fac …sa am libertate si siguranta materiala  in acelasi timp.

*
Karla era o fata superba de 20 de ani, blonda, tunsa scurt si plina de viata. Venea rar la cursuri, avea o viata tumultoasa. La o cafea se vindea a fi fericita, apoi incet, incet am descoperit-o.
Statea intr-o zona ultracentrala, avea o camera intr-o vila cocheta si cand am intrat in camera ei am vazut ceva ce nu mi-as fi imaginat nicodata, blonda cool cosea goblenuri. Isi mintea parintii ca o duce bine in capitala si ei ii trimiteau frecvent bani.
Un perete comun despartea camera ei de a iubitului, era avocat renumit si n-avea nevoie de banii ei de chirie si cerul albastru era brazdat de carduri de pasari ce plecau spre tari mai calde.
Eu stateam cu parintii, ma saturasem de tata si mania lui de a detine controlul iar iubitul meu era sarac lipit si cand mergea cu trenul fugea de controlori, singurul avantaj era ca sportul asta ii mentinea un fizic de alergator.
Karla era fericita, doar noaptea cand nu putea sa adoarma si-si auzea iubitul gafaind cu sotia ce facea abdomene nesimtite langa, doar in noptile alea i se adancea un rid pe frunte. Copilul iubitului ei era dragalas si datorita lui putea petrece mai mult timp impreuna,


Am uitat, totul se intampla undeva langa Mitropolie.

*
Incercam sa invat, sa dau tot ce e mai bun din mine dar cand ajungeam in liceu profa de romana se lua de parul meu valvoi, de bluza cu franjuri sau de bocancii care emanau orice altceva dar nu feminitate. Ma dadeam usor dupa altii mai influenti, m-am apucat de fumat si am inceput sa jonglez notele ..era mai convenabil. Luam mereu note mai mari cand nu invatam, n-am inteles-o p-asta......oare ma concentram mai bine?! Nu cred...am incercat sa nu ies prea tare din tipare si sa-mi vad de treaba mea. Incaltata cu bocancii de soldat pe care eu ii adoram si profa ii detesta. Desi nu credeam pe atunci Liceul a fost cea mai buna perioada din viata mea...din care am scapat cu prieteni pe viata.
Ne-am reintalnit peste 20 de ani, la fel de cuminti sau zanatici cum scapasem cu multi ani in urma, cu discutii reluate dupa 20 de ani de parca trecuse o saptamana de cand nu ne vazusem, rasete, regrete, nebunii. Principalul invitat a fost profa de romana..70 si ceva de ani ..nu stiu..arata de 60, trecuse atat de fin timpul peste ea, o schimbase si o transformase intr-o dictatoare soft si amuzanta. A vorbit 3 ore fara sa o intrerupem, ii sorbeam cuvintele si nu indrazneam sa spunem ceva de frica sa nu ne lase corijenti...ramasese la fel, cu mici modificari de structura...dar cel mai mult mi-au placut bocancii dumneaei butucanosi si asortati cu o fusta lunga neagra.



*

Am trecut prin cateva inmormantari urate, cu persoane nu atat de batrane. Unele mi-au fost foarte dragi, altele mai putin, unele cu durere in suflet ca si cum ti-ar rasuci cineva un cutit in inima, altele cu pareri de rau si regrete, si moartea e o parte din viata pana la urma si trebuie acceptata. 
Niste duamne la una din inmormantari mi-au dat sa tin o sticla cu otet dupa mine...n-am inteles pana in momentul in care au lesinat in mijlocul bisericii sleite de durere..........am vazut multe piese de teatru insa prefer actorii adevarati, amatorii sunt putin prea dramatici pentru gustul meu. Din pacate am asistat si la al doilea moment de acest gen...de data asta nu stiu cine a mai tinut sticla de otet..eu m-am detasat, nu-mi place rolul secundar. ..de data aceasta dupa aproape 8 ani inca consider ca n-au exersat destul lesinul.

*
Nu-mi place munca dar vin aproape in fiecare zi la birou cu aproximativ 40 de minute mai devreme.

Vourvouru_ Halkidiki 2019

Alta lume, alta viata, altceva ...