NIMIC NU SE PIERDE, TOTUL SE TRANSFORMA!

 Dl Miller mai are niste carti scrise de care m-am ferit din chestii de mentalitate. De exemplu , nu-mi place cum suna Tropicul Cancerului. Dar stiu ca voi cumpara la  urmatoarele reduceri Sexus, Plexus, Nexus ...titlul astora imi place. Despre Henry Miller- Tropicul Capricornului  va spun ca e o carte pe care am citit-o cu dictionarul langa mine si intr-o stare de excitatie absurda caci el nu scrie ca Sandra Brown, e la mii de ani distanta de ea..dar scrie intr-un fel de n-am cum sa va explic. Dl. Miller te ia de sus si da cu tine de pamant apoi te lasa asa intr-o stare de amorteala si te ameteste cu vorbaria. Personal m-au fascinat cateva coincidente din viata lui cu viata mea. H. Miller a murit in anul 1980, anul nasterii mele dar el a trait intr-o America a anilor 50 foarte asemanatoare cu Romania anilor 2000. Si o coincidenta frapanta de care sunt sigura ca doar noua ni se intampla e ...ca amandoi uram munca.. si mai ales munca asta care ne tine creierul ocupat . Sunt la fel de im

 Pentru mine a fost o carte greoaie, nu sunt fan politica. Dar sunt fan Obama. Mi-a placut omul asta de la bun inceput ...ca atunci cand vocea cuiva rezoneaza cu propria vibratie si ai impresia ca ,,p-asta" parca-l stiu de-o viata. Am citit cartea destul de greu si probabil ca sa inteleg ceva mai bine lucrurile ar trebui sa o mai citesc inca o data.... a un moment dat cainele meu a fost gelos pe carte si si-a infipt zdravan coltii in ea. Desi citisem ,,Povestea mea" a lui Michelle si o savurasem ca pe o poveste cu zane, moment in care mi-am dat seama ca -mi place mai mult de Michelle si ca ea e baza. Din ,,Pamantul fagaduintei" am aflat de cum negrul Obama a trait intr-o familie de albi inconstient o perioada de culorea pielii sale. Am aflat ca si in politica ca si in viata drumul spre iad e pavat cu bune intentii.  Razboiul asta cu Iran si Irak si Pakistan ma depaseste si am aflat ca nici n-am cum sa inteleg o problema ce treneaza de dinainte sa ma fi nascut eu. Am afla

 Daca reusesc sa nu mai pun mana pe nicio carte pana la sfarsitul anului , voi putea spune ca am incheiat anul cu cea mai potrivita . Niciodata dar niciodata nu am fost curioasa sa vad cine a tradus cartea pe care am citit-o si se pare ca rau am facut. "Amintirile unei nonagenare" sunt  delicioase. Genul de carte pe care iti doresti sa o citesti in vacanta  pe plaja sau la piscina cand toate molustele se incalzesc la soare dar creierul  tau vrea ceva bun. E  ca un buchet de vacante si recomandari, (sa zic asa imi implineste asteptarile pe care le-am avut de la A. Vlahuta cu Romania Pitoreasca). Pentru mine cartea a fost ca un city-break sub propria veioza . Initial am avut ceva reticente, o carte scrisa de o romanca aproape contemporana,... hmmm... dar am avut o mare surpriza sa descopar o Doamna , o Doamna care a trait frumos si care scrie remarcabil cu un umor fin si brut totodata ...o doamna care nu doar a citit/tradus la viata ei ci a si trait in comunism dar si in afara