NIMIC NU SE PIERDE, TOTUL SE TRANSFORMA!

 Sa va povestesc cum stau lucrurile. Sotul meu si cu mine ne indreptam spre un eveniment cu intrare gratuita ( doar biletele Vip erau cu plata sai aveau intrare separata) . Luasem 4 bilete gratuite in urma cu o luba de zile, in autobuz le cautam . Nervoasa si calcand prin gropi incercam sa mai comand doua bilete gratuite pe site, in timp ce el imi repeta ca ,,Nu e nevoie de bilete" si ca el pana si la nu stiu ce concert mare a intrat fara bilet. Il stiu, il cred in stare, nu ma indoiesc de asta....totul sta in atitudine; el are o incredere in el care poate sa mute muntii. El daca ma minte sunt convinsa ca si el crede ce ma minte. In fine ajungem fix pe la intrarea vip, pe unde eu stiam ca intra doar vipurile dar stanga- dreapta erau intrari si pentru muritori cu bilete gratis, unii le aveau imprimate si stateau in asteptare cu ele in mana,  Al meu intra, e controlat, trece, spune mai departe ca e in spate sotia cu biletul si ....intra. Eu.....astept 5 minute ca cea care trebui...

 Undeva intre extraordinar si fascinat cum o carticica ghid practic de buzunar imi da dureri de cap in sensul bun. Cine mi-a mai citit gandurile pe aici isi aminteste poate ca am vorbit de cateva ori ca noi oamenii suntem programati , ce nu stiam sa exprim este ca suntem programati prin imblanzire si educatie. Ghidul este unul de autocunoastere, se lucreaza intens pentru a te autodescoperi, recunosc ca mi-e dificil sa-mi recunosc si mai ales sa-mi accept unele tipare. Unul din exercitii suna asa: "Analizati felul in care ati fost imblanzit pe vremea cand erati copil mic: In ce fel v-au atras atentia ceilalti oameni ? ( de exepemplu la mine pe strada exista in nene caruia toata lumea ii spunea Capitanu - clar avea o legatura cu armata, ma fascina felul in care vorbea, tonul, corectitudinea cuvintelor ( zceam eu ca vorbeste corect gramatical), siguranta pe care o avea; In plus aveam o mare atractie fata de batrani, cu cat mai batrani cu atat mai interesanti, Ii insoteam acasa, le as...

 Genul de carte pe care am pus mana doar o data pentru ca nu am lasat-o din mana pana nu am terminat-o.  Desi am mai incercat in trecut citirea ei si chiar cred ca am citit-o insa ca pe o poveste mot-a- mot. A se consemna ca eram si in city break si n-am plecat nicaieri pana nu am inghitit ultimul cuvant. Nicaieri n-am mai intalnit aceasta drama as putea spune, adica in nicio carte but in real life o vad frecvent, din ce in ce mai asiduu si mai acerb, goana dupa bani si faima, iar uneori pestele e prea mare si te consuma, te oboseste, te chinuie, n-ai timp sa traiesti doar sa lupti si sa invingi. Si dupa ce ai invins, te bucuri maxim  o clipa caci...cel mai greu e sa pastrezi si sa stii sa te bucuri de succes insa rechinii profita intotdeauna de oboseala ta. Si ma intreb din nou, pentru ce? Totusi trebuie sa subliniez faptul ca lupta omului contra om e cea mai puternica si gandul optimist si bucuria ca nu suntem obligati sa vanam stele sau chiar soarele, noroc. Important ...

Acum dupa o luna, cand s-au mai asezat apele anixietatii in urma unui mare buluc de oameni pot spune ca  MILANO a fost ok dar nu prea imi doresc sa ma mai intorc. Constructiile sunt frumoase, Domul e ok, acoperisul si cozile supraevalueaza asteptarile si asta probabil ca m-a dezamagit putin. Am stat in Porta Romana, la cca doua statii de metrou de Dom si mergeam pe jos aceste statii, orasul si balcoanele inverzite fac din MIlano un oras frumos, cersetorii pe la colturi nu prea.  La restaurant am avut surpriza sa descoperim ca spaga, tips-ul , mi scusa e de persoana si pusa automat pe bon - intre 2  si 5 euro in functie de restaurant, probabil de aceea e mai convenabil ,,take away", mi-a placut atmosfera si inghetata; pizza si pastele - nu prea. ...paste cu cartofi??!! WTF? ca o mancarica de cartofi cu paste ..no 10xs. Mi-a placut in schimb Bergamo. Despre Como, coada de la ferriboat, anxietatea si nemultumirea ca biletele din gara nu s-au suprapus pe planul meu care vizau...

 O carte subtirica si cu mult sens, niciodata n-am citit-o cu ochii mintii deschisi .  Zborul diferit care exclude de restul pescarusilor ca apoi sa-l transforme in invatatorul lor. Transformarea si ridicarea la nivel de inger. Exista o completare ulteriora care explica si mistificarea omului diferit care face mai mult decat propria sa conditie. Fara limita, Limitless.  "Traieste! Cel care a murit traieste!" " L-a atins cu varful aripii! L-a readus la viata! Fiul Marelui Pescarus!"  " Ba nu!" El neaga asta! Este un diavol! DIAVOL! A venit sa ne distruga Stolul" ,, Pentru inceput  (..) trebuie sa intelegeti ca un pescarus este o nelimitata idee a libertatii"

Cartea aceasta consider ca ar trebui sa stea la baza oricarei terapii de vindecare. Am aflat multe lucruri despre mine, si m-am trezit conecatata cu bunicul meu patern si mama acestuia care l-a abandonat de bebelus. N-am descoperit doar abandonul care ma raneste atat pe mine cat si pe fiica mea dar si lipsa explicatiilor si asteptarea. Am constientizat cum tataie si-a asteptat mama (probabil sa-l salveze din iadul pe care-l traia) in fiecare zi de copil. Am descoperit multe lucruri despre mine si chiar am identificat frici pe care nu mi le explicam ...si nu erau ale mele. Initial am crezut ca am o anxietate la fiecare plecare de acasa din cauza faptului ca in copilaria mea plecam des de la bunici si de  la parinti, simtind mereu despartirea ba de unii ba de altii. De fapt e frica sa nu abandonez, sa nu plec; fix strabunica pe care nu am cunoscut-o si despre care mi s-a spus cel mai putin, fix pe ea m-am ales sa o vindec prin mine. Nu va asteptati sa cititi cartea intr-o saptamana, ...