NIMIC NU SE PIERDE, TOTUL SE TRANSFORMA!

 Mi-au trebuit 32 de ani sa-l inteleg pe tata, fix dupa ce el nu mai este si se pare ca l-am judecat gresit timp de 32 de ani. Azi cand traiesc frustrarea si emotia alaturi de copilul meu in fata admiterii la liceu in romania anilor 2026 am inteles de ce tata intentiona sa plateasca o suma de de 100 de milioane de lei ca sa imi asigure intrarea la liceu. In vremea aceea dadeai examen la un singur liceu la care intrai sau nu, in limita de locuri. Bataia era mare pe liceul la care concuram; habar n-aveam cu ce medii se intrase in anii precedenti. Si dupa aproape un an de meditatii la romana si la mate m-am hotarat sa-mi incerc norocul, caci ce e aceasta daca nu incercarea norocului?! Intr-o seara tata a venit hotarat la mine spunanadu-mi ca un prieten cunoaste pe cineva la liceul respectiv si ca e dispus sa faca un CAR si sa -mi asigure intrarea. Eu si mintea mea de 14 ani i-am raspuns: _Lasa-ma sa incerc si daca nu intru dai bani la toamna. 30 de ani am considerat ca tata a actionat...

 Armonia dintre stiinta moderna si vechea intelepciune O carte greuta dar destul de interesanta. Am regasit niste teorii, ipoteze cel putin interesante. Precum Sinele Divizat - calaretul si elefantul,  Cum ne schimbam mentalitatea si cat de utila este meditatia  pentru a reduce anxietatea ( testat - aprobat de mine insami) Despre efectele Prozac si cat de util este sa-l inlocuim cu meditatia.  Despre Reciprocitate: ,, ce tie nu-ti place altuia nu-i face! :" si cat de important e sa ai un om dator cu o favoare decat cu bani F= P+C+V P* Punctul biologic C* Conditiile vietii V* activitatile voluntare  Si ce-mi place mie: Un exercitiu mental: Ce slujba ati prefera: una la care castigati 90.000 de dolari pe ani in timp ce colegii castiga 70.000 sau una la care castigati 100.000 de dolari pe an , dar colegii castiga in medie 150.000 de dolari ? Iubirea  si atasamentele: "Nici un om nu e o insula de sune statatoare; fiecare om este o parte din continent, o bucata ...

 Sa va povestesc cum stau lucrurile. Sotul meu si cu mine ne indreptam spre un eveniment cu intrare gratuita ( doar biletele Vip erau cu plata sai aveau intrare separata) . Luasem 4 bilete gratuite in urma cu o luba de zile, in autobuz le cautam . Nervoasa si calcand prin gropi incercam sa mai comand doua bilete gratuite pe site, in timp ce el imi repeta ca ,,Nu e nevoie de bilete" si ca el pana si la nu stiu ce concert mare a intrat fara bilet. Il stiu, il cred in stare, nu ma indoiesc de asta....totul sta in atitudine; el are o incredere in el care poate sa mute muntii. El daca ma minte sunt convinsa ca si el crede ce ma minte. In fine ajungem fix pe la intrarea vip, pe unde eu stiam ca intra doar vipurile dar stanga- dreapta erau intrari si pentru muritori cu bilete gratis, unii le aveau imprimate si stateau in asteptare cu ele in mana,  Al meu intra, e controlat, trece, spune mai departe ca e in spate sotia cu biletul si ....intra. Eu.....astept 5 minute ca cea care trebui...

 Undeva intre extraordinar si fascinat cum o carticica ghid practic de buzunar imi da dureri de cap in sensul bun. Cine mi-a mai citit gandurile pe aici isi aminteste poate ca am vorbit de cateva ori ca noi oamenii suntem programati , ce nu stiam sa exprim este ca suntem programati prin imblanzire si educatie. Ghidul este unul de autocunoastere, se lucreaza intens pentru a te autodescoperi, recunosc ca mi-e dificil sa-mi recunosc si mai ales sa-mi accept unele tipare. Unul din exercitii suna asa: "Analizati felul in care ati fost imblanzit pe vremea cand erati copil mic: In ce fel v-au atras atentia ceilalti oameni ? ( de exepemplu la mine pe strada exista in nene caruia toata lumea ii spunea Capitanu - clar avea o legatura cu armata, ma fascina felul in care vorbea, tonul, corectitudinea cuvintelor ( zceam eu ca vorbeste corect gramatical), siguranta pe care o avea; In plus aveam o mare atractie fata de batrani, cu cat mai batrani cu atat mai interesanti, Ii insoteam acasa, le as...

 Genul de carte pe care am pus mana doar o data pentru ca nu am lasat-o din mana pana nu am terminat-o.  Desi am mai incercat in trecut citirea ei si chiar cred ca am citit-o insa ca pe o poveste mot-a- mot. A se consemna ca eram si in city break si n-am plecat nicaieri pana nu am inghitit ultimul cuvant. Nicaieri n-am mai intalnit aceasta drama as putea spune, adica in nicio carte but in real life o vad frecvent, din ce in ce mai asiduu si mai acerb, goana dupa bani si faima, iar uneori pestele e prea mare si te consuma, te oboseste, te chinuie, n-ai timp sa traiesti doar sa lupti si sa invingi. Si dupa ce ai invins, te bucuri maxim  o clipa caci...cel mai greu e sa pastrezi si sa stii sa te bucuri de succes insa rechinii profita intotdeauna de oboseala ta. Si ma intreb din nou, pentru ce? Totusi trebuie sa subliniez faptul ca lupta omului contra om e cea mai puternica si gandul optimist si bucuria ca nu suntem obligati sa vanam stele sau chiar soarele, noroc. Important ...

Acum dupa o luna, cand s-au mai asezat apele anixietatii in urma unui mare buluc de oameni pot spune ca  MILANO a fost ok dar nu prea imi doresc sa ma mai intorc. Constructiile sunt frumoase, Domul e ok, acoperisul si cozile supraevalueaza asteptarile si asta probabil ca m-a dezamagit putin. Am stat in Porta Romana, la cca doua statii de metrou de Dom si mergeam pe jos aceste statii, orasul si balcoanele inverzite fac din MIlano un oras frumos, cersetorii pe la colturi nu prea.  La restaurant am avut surpriza sa descoperim ca spaga, tips-ul , mi scusa e de persoana si pusa automat pe bon - intre 2  si 5 euro in functie de restaurant, probabil de aceea e mai convenabil ,,take away", mi-a placut atmosfera si inghetata; pizza si pastele - nu prea. ...paste cu cartofi??!! WTF? ca o mancarica de cartofi cu paste ..no 10xs. Mi-a placut in schimb Bergamo. Despre Como, coada de la ferriboat, anxietatea si nemultumirea ca biletele din gara nu s-au suprapus pe planul meu care vizau...