duminică, 24 decembrie 2017

a murit regele! Traiasca regele! ( Intre secole - fragment)

Eu am simtit-o ca pe; A murit regele, trezireaaaa!!!!

In scoala am trait o indoctrinare maxima; n-am stiut de regii si reginele Romaniei. Pana in clasa a IV am invatat in scoala comunista declarata.
In manualul de istorie Mircea cel Batran era numit ,,cel Mare"; explicatia pe care mi-a dat-o tata la acea vreme a fost ca lui Ceausescu ii e frica sa nu  i se spuna ,,cel Batran" si ar prefera ,,cel Mare"
Toate manualele incepeau cu imaginea lui Ceausescu pe prima pagina, cand deschideai cartea puteai doar sa vezi fata Tovarasului identica cu cea de deasupra tablei din clasa....el era vedeta. Doar pe el il vedeam in carti, la tv si in clase. Dupa prima pagina a manualului aveam imnul ,,Trei culori cunosc pe lume...dar noi cantam pe nume ...dimineata la prima ora, de la 6 ani;in clasele reci si gri dar nu stiam pe vremea aceea caavem voie sa ne plangem; nu ne plangeam de nimic aroape ca nici nu stiam ca n-avem ceva, pentru ca ni se parea normal.
Dupa anii 90 am inceput clasa a Va, tot ce disparuse din manuale era imaginea Odiosului - Prea iubit, aproape ca ma miram copil fiind de ce nu-i vad chipul si pe peretii bisericii pe care o vizitam de Paste cu bunica. Din scoala au disparut uniformele apoi organizarea, incet - incet, respectul si apoi fondurile alocate scolii pentru ca in clasa a 6a mi-a adus tata un scaun de acasa pentru a avea pe ce sa stau la ore..din clasa a lipsit prima data un scaun, apoi doua si apoi am inceput sa le aducem de acasa., dar eram liberi, puteam spune tot ce ne treceaprin minte si am intrat ca niste bovie insetate in oaza aceasta numta Capitalism.
Capitalismul a evoulat si scolile au inceput sa ceara scaune si banci, imprimante, proiectoare, zugraveli si cate si mai cate in schimbul unei educatii dezorganizate si de fatada,
Dar sa e intoarcem la istorie care a ramas la fel in manuale; uram turcii fara sa vrem caci ei au fost cei mai rai iar noi am fost niste ingeri sfinti ce si-au aparat pamantul; pamant pe care toti il pupau ca si cum ar fi fost o icoana. Dupa 1990 turcii si arabii au inceput sa si eschia afaceri in Bucuresti; brutarii, fastfooduri, pizzerii; intr-o vara  pe  cand imi cautam un job tempoar am dat nas in nas cu reprezentantii masculini ai acestei natii, dar eu ii detestam dinaite sa-i fi cunoscut.
Pana in 89 mai nimeni nu iesea din tara si aceasta este o explicatie prin care multi oameni nu si-au dorit mai tarziu sa calatoreasca in alte tari sau invers.
Despre al doilea razboi mondial pot spune doar ca se afla undeva pe la sfarsitul manualului si mereu treceam fugitiv prin sau pe langa lectie caci de obicei era pus la finalul manualului cat mai in vacanta.
In plus in scoala se punea baza pe cat de bine poti sa retii aniisi perioadele istorice, eram terorizata de anii astia si  mai ales print-a 11a (1997) cand trebuia sa reinem anii aumitor descoperiri arheologice..n anul x s-au descoperit 3 cioburi; in anul y s-a desoperit o oala s.a.md....totul se invata ca saramana uitat.
Aveam 12 ani cand tata mi-l arata pe regele Mihai la un balcon; era puhoi de lume si nu auzisem nicicand ceva de el...n-avea coroana, era doar un om. Nu stiu de unde aparuse si nici unde a disparut dupa aceea. 
Cand i-am spus bunicii ca l-am vazut pe rege n-a fost prea incantata; ea avea amintiri mai putin frumoase. Isi amintea cum culegea struguri pe domeniile regale avand botnite la gura in timp ce regele se plimba pe un cal printre randuri. Acum nu stiu ce sa spun, cred ca exista si varianta de a-l fi confundat cu regele Carol al II lea. Bunicii mei erau oameni de la tara, muncitori, bunicul se nascuse i si crescuse in Bucuresti; ei apreciau comnismul pentru ca datorita acestui sistem bunicul avusese un loc de munca sigur si banos: miner....comunismul ii invatase sa se multumeasca cu ce au, sa fie familisti convinsi si sa uite sa viseze caci niste copii trecuti prin saracia razboiului traiau acum magia comunismului prosper.
Dupa acest epiod in care l-am vazut pe regele himera totul a disparut  asa cum a venit. N-am mai auzit nmic de rege nici la tv, nici la vreo lectie de istorie...pana si pe Antonescu l-a ingropat istoria in noaptea mintii.
Dupa revolutie o formatie rock,, Sarmalele reci"  cantau o   melodie ,,Tara te vrea prost"
Noi eram deja prosti  caci iesisem din comunism indoctrinati si infometati  doar cu haina de pe noi.
Despre rege am uitat repede..asa cum am afat de el ..tot asa s-a si dus.
Abia prin anul 2000 un unchi mai deshis la minte din familia mea imi spunea povesti despre regina Maria...dupa ani de zile am citit prima carte scrisa de ea si abia atunci am inceput sa inteleg lucruri, abia pe la 24 de ani am aflat ca Unirea cea mare a celor trei principate s-a realizat sub domnia regelui Ferdinand si a reginei Maria...pana atunci habar nu am avut.
In scoala invatasem  despre Cuza si unirea Tarii Romanesti cu Moldova inca din clasele primare dar despre Marea Unire nu stiam nimic.
In timp am citit si am aflat din ce in ce mai multe, ca si cum as fi descperit Atlantida.
Saptamana trecuta, in Decembrie 2017 Regele Mihai a murit, undeva in Elvetia. Majestatea Sa a fost adus in Romania  pe ultimul sau drum. Pierderea lui a inceput sa dezgroape adevarul istoric in timp ce el Regele era pus la loc de odihna langa sotia si predecesorii sai.
Despre Regalitatea din Roamania si ce ar fi insemnat aceasta pentru Poporul Roman au scris si vor scrie altii mult mai bine, cititi-i ca sa va formati siguri parerea.
Tot ce stiu eu este ca noi suntem inca bolnavi ca natie si incercam inca antidotul protest, desi comunistii n-au plecat nici azi de la putere,
Azi avem libertatea de a vorbi, de a scrie, de a gandi, de a protesta,de a calatori, de a munci si de a cheltui banii pe haine si mancare. Dar  mai presus de toate azi suntem liberi sa furam.

luni, 4 decembrie 2017

Intre Secole - proiect

1

Sfarsitul lumii -  anul 2000

Inca nu plecasem la scoala  desi cred ca aveam vreo 5 ani, adica prin 1985 asa ca anul 2000 mi se parea foarte departe.
 In 2000  aveam si  eu sa devin mare si tot auzeam ca tocmai atunci avea sa vina sfarsitul lumii. Foc, apa, prapad, oameni tipand ......asta-mi cutremura gandurile la varsta aceea.
Ma refugiam in casa batraneasca a strabunicii ori de cate ori aveam o nelamurire, traiam eu cu impresia asta ca astia batranii le stiu pe toate. Abia acum cand scriu imi dau seama la cate intrebari imi raspundea strabunica si cata rabdare avea ea cu mine iar eu n-am investit prea multe sentimente in relatia asta, pentru ca o aveam pe bunica.
- Taci fa din gura ca nu vine sfarsitu' lumii, imi spunea in timp ce-si innoda niste bani in batista, apoi aranjandu-si parul negru ca mura sub basmaua verde ...desi-i statea mereu perfect, adauga: si pe vremea mea, cand eram eu copil toti vorbeau ca in 1900 va veni sfarsitul lumii, si ne speriam ca prostii dar n-a venit nimic ..va fi un an ca toti anii si spunandu-mi asta imi intinse un cub de zahar...eram precum un catelus..asa ca am luat zaharul si am iesit afara sa alerg fluturii colorati, sa prind licuricii in borcane si sa scot ramele din pamant.
Strabunicii isi facusera o casa batraneasca lasandu-si unul din fii in casa lor mare; si-au facut o casa de pamant cu doua camarute....una in care n-avea acces nimeni altcineva decat strabunica caci acolo se tineau toalele bune (care au ramas acolo pana ce Maica s-a dus) si separat o camera legata printr-un holulet de acces; o camaruta cu doua paturi, o soba cu plita si pe jos..pamant, da pamant....strabunica nu-si batea nicicand capul cu curatenia; dadea de trei ori cu matura apoi uda cu o cana de apa...Pe perete avea un fel de candela cu o cruce rosie pe care o aprindea noaptea iar in partea opusa un geam dreptunghiular prin care vedeai luna in toata splendoarea ei...nici nu cred ca avea vreo perdea la fereastra aceea. Totul era atat de simplu si linistit caci azi de-ar fi sa aleg m-as teleporta acolo. Strabunica nu avea televizor si traia foarte bine fara, parca totusi avea un radio dar n-as baga mana in foc.
Strabunicul meu avea doi cai si o caruta, el era cel care aprovizona magazinul cu paine si tot el cara lemne de iarna oamenilor din sat. Imi aduc aminte momentul in care m-a urcat pe cal dar apoi imi amintesc brusc momentul supararii si betiei de cand si-a vandut caiii, viata lui se incheiase ....incepea o noua etapa, una mai putin activa. Acum imi dau seama cat de greu trebuie sa-i fi fost. Strabunicul meu avea o barba alba si lunga iar pe cap purta o caciula asemnatoare cu cea a dacilor in rest era un mosulica obisnuit, cu ochi albastrii.
Stand pe banca afara si contempland eternitatea, m-am dus sa--i citesc ,,Noi vrem pamant" apoi ,,Toti Doamne si toti trei " a lui Cosbuc, nu stiu daca le mai auzise stiu doar ca eu i le-am citit ca si cum el nu le-ar fi auzit niciodata iar el a plans ascultandu-le. 
Taica si Maica erau oameni simpli din secolul trecut secolului in care ma nasteam eu dar ei aveau o liniste si o simplitate pe care lumea din secolul asta zbuciumat nu o va mai avea niciodata.
In sat pe vremea aceea stiai cand trece rata de 4 sau de 22.00, pentru ca o auzeai. 

In timpul acesta, din secolul trecut, se trimiteau telegrame cand se nasteau copii, se scriau scrisori de dragoste parfumate iar eu vorbeam cu mama la telefon o data pe saptamana, duminica la ora 16:00 cand impreuna cu bunica traversam satul ca sa ne faca centralista legatura cu mama, care la randul sau mergea la o matusa de-a tatei si astepta telefonul nostru la ora stabilita, complicat nu?!
- Alooo, Bucurestiul!!! se auzea vocea nazala a telefonistei
- Tanti Neta, cabina 1 va rog!
Mergeam in cabina si in 5 minute ne puneam la curent cu tot ce era nou, nu vorbeam ca acum cu orele despre nimic ci adunam o saptamana in cinici minute maxim. Apoi bunica platea convorbirea si plecam inapoi in lungul drum catre casa....drumul ala nu era ca acum ..mers grabit si cu capul in pamant. Ne intalneam mereu cu verisoare si cunostinte si cascam gura la toate prostiile mai rau de cum casca acum copiii gura la cate un film ,, interzis copiilor sub 12 ani".

Bunica mea avea casa la doi pasi de a strabunicii, practic in aceeasi curte. Bunica avea un televizor mare, mare pe lampi , televizor care lunar avea nevoie de vreo lampa sau eu mai stiu ce. Cand il oprea, imaginea se strangea intr-un punct luminos si stateam sa ne uitam pana disparea punctul; cand era furtuna bunica scotea televizorul din priza ca sa nu se arda si toate astea pentru cateva ore de emisie saptamanal;  duminica aveam vreo 30 de minute de desene animate din care imi amintesc doar genericul cu un leu furios iar din cand in cand vedeam "Cascadorii rasului"; si de la asta tot genericul mi-a ramas in minte. Stiu ca tata a incercat sa faca o  antena rotunda ( in forma de cerc) ca sa prindem bulgarii....dar nu i-a prins niciodata. Bunicii si tv-ul lor s-au multumit cu romanii. 
Nici nu va imaginati ce bine era fara tv, dimineata bunicul ii citea bunicii stiri din ziar. Radioul canta mereu in surdina, datorita faptului ca tv-ul era doar o mobila  am invatat sa cos si sa lucrez cat de cat cu andrelele; bunica era maestra la impletit pulovere si rochite. Aha si sa nu uit sa va spun ca pe tv deasupra mileului erau asezate superb cele mai frumoase fotografii cu cei tre copii ai bunicii alaturi de jumatatile lor.



Ana si Adi - Opera Comica



Natura face tara mai frumoasa












La pictura









Ceainicul








Circul la circ si acasa



Casuta Mosului











Criza Adolescentei - carte - Stephane Clerget

Desi cartile de Psihologie Practica mi se par usor mai greu de parcurs aceasta carte a facut exceptie de la regula si trebuie sa va vorbesc ...