marți, 22 ianuarie 2019

Cuvintele dor durere



Rostesc cuvinte
ce mangaie, 

ce dor, 
ce ma macina
Invartc litere si fraze
Rostogolindu-le usor, usor
si macinandu-le in discurile creierului
Cuvintele se cern si uneori zbiara,

Zbiara dureros,
Tipand soapte
Alteori,

evadeaza fara noima
Si se lovesc de ziduri si de oameni
Sangerande se intorc catre mine
Hranind sufletul si
hranindu-se din el
ca un necrofag nehotarat


Scriu cuvinte 
ce mangaie, 

ce dor, 
ce ma macina
ce hranesc insomnii de ganduri
si se izbesc de peretii de os
vrand sa evadeze in fraze
abia se nasc litere
Rostogolindu-se usor,usor in cuvinte
Ce nu dor , doar mangaie 
Mangaie sufletul
asemeni unui balsam de plante
natural 100%

Ratacit in prezent



Ratacesc zi de zi
cautand prin gunoaie speranta

N-am invatat pana acum
ca cersetorul moare cersetor
Si caut .
sperand ca intr-o zi
Voi gasi leacul prin care
voi putea sa schimb destinul.

si cautand zi de zi
Inteleg dar nu accept
ca totul ramane la fel
intr-un cadru ce se schimba permanent

vineri, 18 ianuarie 2019

O coala mare si acuarele











Zi de iarna












Despre noi

De multe ori am avut intentia sa scriu o carte, o carte asa ca la carte cu personaje principale, cu dialog si intrigi; cu inceput, cuprins si incheiere, prin paduri , pe malul marii si neaparat o scena sexi spre porno ca sa atraga cititori  si sa devin celebra dar nu foarte celebra asa cat sa-mi permit sa nu-mi cumpar eu toate cartile editate ca sa le fac mai apoi cadou la prieteni.
Am inceput multe, am creat si cateva dialoguri, cand le-am citit mi s-au parut de toata jena...in plus niciodata n-am gasit un titlu bun. De obicei ne ghidam dupa titlu ca dupa un ambalaj frumos...titlul face cartea de multe ori. Numele personajelor o alta etapa dificila, sa nu fie simplu si nici complicat si neaparat un nume ce nu poate fi gasit in realitatea proprie ca nu te lasi influentat,
Asa ma gandeam eu sa ies din mediocritate....dar mediocritatea e ca un nisip miscator, cu cat te zbati mai mult cu atat mai tare te adancesti. Asa ca pana una alta m-am ingropat de vie intr-un birou si mi-am ucis si ultima farama de creativitate....tot ce-mi permit e sa privesc geamul din cand in cand si sa nu-mi dau seama cand trece timpul. Dar din cand in cand ma zbat sa ies din mediocru si cu cat ma zbat mai tare cu atat mai mult constientizez unde ma aflu...si citesc..citesc mult si raman cu putin ...cel mai grav e cand vad ca mai e cate unul care si-a permis sa scrie cam ce si cum gandesc eu.... ...si atunci ma luminez...ce bine ca n-am scris ..as fi fost celebra pentru plagiat ...sau poate as fi ajuns o prim-ministra-ntr-o tara de.......imi scapa cuvantul :)





joi, 17 ianuarie 2019

Sictir 2

M-am saturat de invidiosi
De atotstiutori
De namol
De popi
De minciuna
M-am saturat de lenesi
De vorbitori in van
De vaicareti
De nesimtiti
De egoisti
De oameni
Cu animalele
Totul e mult mai simplu

miercuri, 16 ianuarie 2019

Sictir

Nu mai conteaza ce gandesti
Ce stii, ce faci, ce mesteresti
Nu mai conteaza ce ti doresti
Sau cat se mult te perpelesti
In viata ca sa reusesti
Mai important de multe ori
E cine esti....de unde de vii
Si al cui esti
In rest te nasti, traiesti si mori

vineri, 11 ianuarie 2019

Romanul Adolescentului Miop - Mircea Eliade


Image result for jurnalul adolescentului miop
O alta carte ce at trebui sa faca parte din lectura obligatorie din scoli, mai obligatorie decat Fratii Jderi si alte chestii d-astea greoaie.
In fine, nu despre asta este vorba.
Vorba e ca l-am iubit mereu pe Eliade, mai mult decat pe Preda si mai mult decat pe multi altii... am trait si suferit alaturi de el Maytrei si aproape l-am inteles in replica ,, Dragostea nu moare " a lui Mayitrei Devi.
M-a fascinat ,, La tiganci" si ,, Sarpele" dar imi dau seama ca mi-as fi dorit ca prima carte sa fi fost ,, Romanul adolescentului miop....poate daca citeam cartea asta la 16 ani vedeam ca au mai trecut si altii prin problemele existentiale create de o corigenta sau de inadaptarea unui adolescent in .....societate din cauza problemelor financiare. As mai fi gasit in introvertit ca mine si mi-as fi dat seama in momentul ala ca mai am o sansa.
Acest roman, care de fapt este in jurnal ...caci de..Anne Frank m-a dus pe calea asta a jurnalelor si ca sa recunosc...de cand ma stiu am incercat sa scriu jurnale si sa citesc realitati si nu baliverne.... iar daca ma gandesc mai bine...Jurnalul Reginei Maria mi-a deschis acest apetit feroce.
Cum spuneam daca ti-e pofta de citit si esti la fel de dobitoc ca mine care pana la varsta asta nu mi-a picat in mana cartea asta....te provoc sa o deschizi si sa te plimbi alaturi de Eliade prin Cismigiu, prin parcul Carol care se pare ca doar comunistii l-au numit ,,Libertatii" - eu am crezut ca denumirea de Carol este noua si data dupa Revolutia din 1989 ...dar se pare ca acest communism a fost doar o bucla in care s-a pierdut timp si oameni....dar n- as fi eu daca n-as divaga de la subiect cu fiecare ocazie....
Sper sa fiu sanatoasa si sa reusesc sa citesc tot ce mi-am propus...daca aveti in adolescent cititor...recomandati-i sa citeasca Romanul adolescentului miop inainte de Maytrei.
Pustiul asta a fost in pusti ca oricare....sau cum imi place mie s ama regasesc in fiecare personaj...la fel de sarac ca si mine...caci e imposibil sa nu gasesti cel putin in punct comun cu personajul principal....fie aversitatea fata de matematica, fie miopia, fie planurile bine puse la punct pe care nu prea le respecti ci mai mult le calculezi.
Spor la citit, sper ca v-am facut pofta ! :)

Si totusi mai avem vreo sansa sa iesim din mediocru?

duminică, 6 ianuarie 2019

Nu renunta niciodata

Copii diferiti sunt chiar diferiti nu gasesti doi la fel...la fel cum nici noi astia normali nu suntem toti la fel.
Daca acum 13 ani cineva mi -ar fi spus ca Alex /Ana o sa stea pe patine si o sa mearga pe un patinoar as fi spus ca e tampit.
Patinoarul e doar un exemplu', unii nu credeau ca va merge vreodata, altii ca va vorbi, cei mai multi nu ne dadeau sanse prea mari. E adevarat ca pentru noi totul e limitat dar prun perseverenta, curaj, putere, vointa di multa lupta am reusit sa iesim din mocirla.
La primul spectacol la care am fost isi tinea mainile la urechi si tipa, stiam ca si al doilea va fi la fel...dar la al patrulea nu a mai tipat...iar acum rareori isi pune mainile la urechi la un spectacol pentru ca nu am renuntat.
Pe gheata la fel...am cazut si ne am ridicat..m-am pus si eu cu ele pe patine la vreo 35 de ani desi abia imi puteam rine echilibrul...si azi sunt mandra ca n-am renuntat...nici nu vom renunta...am avut si o echipa buna in spate: sora, tati, buni, dna Ileana, dna Liana, Georgiana se la kineto, Tuta, Anca...logopezi carora nu le am mai retinut numele...si multi altii....am avut si oameni care ne-au demotivat si nu ne -au dat sanse...i -am uitat pe toti.
Si am vazut ca perseverenta si ambitia se transmit asa ca nu renuntati niciodata , chiar daca va expuneti la riscuri...riscati di ascultati-va macar din camd in cand instinctul!







Vourvouru_ Halkidiki 2019

Alta lume, alta viata, altceva ...