NIMIC NU SE PIERDE, TOTUL SE TRANSFORMA!

  O carte care nu trebuie citita ci studiata.  Ce ramane dupa citirea ei este : ,, Sunt responsabila pentru ceea ce simt" si ,,De ce mi-e foame acum, ce vreau de fapt?" "Fii o companie buna pentru tine!"  "Ajungem la un punct in care experienta individuala se alatura celei a generatiilor anterioare, succesiuni infinite de fiinte vii, inradacinarii profunde in adancul originar si insondabil" AUTOCONSTRANGEREA La suprafata, noi occidentalii, parem a trai in abundenta si ridipa. La nivel profund, ne simtim adesea limitati.  Sentimentul de lipsa  este uneori atat de important . incat ajungem sa ne negam nevoile  imediate si sa ne antrenam intr-o spirala a frustrarilot, cautand sa ne umplem goluri vechi,adevarate prapastii fara fund, uitand sa satisfacem  prezentul si nevoia imediata. PE PLAN AFECTIV , LIPSURILE INSCRISE DE TIMPURIU  IN CORPUL UNUI COPIL  CONDUC ADULTUL LA AUTOCONSTRANGERE VIOLENTA ESTE ADESEA O TRANSPUNERE  IN FAPT A NEPUTIN...

 Padurea Pietrificata Lesvos _ radacina pietrificata de 20 milioane de ani pe numele ei _ Octopus Un smochin rasarit intr-un zid; foarte diferit de smochinul meu din curte care abia se tine , in pamant, udat si in conditii aparent mai bune.  Cazare _ Parthenon _ Anxos Peste, peste de vanzare...asa trecea un papuc prin sat strigand dimineata Am aflat de ce canta mica sirena cand intra in mare, Era mai mult un tipat cantat in timp ce se obisnuia cu temperatura apei Taverna, mare, liniste Am asistat la minim patru apusuri din sapte, incepusem sa ne obisnuim cu frumusetea apusului ca si cand ni s-ar fi cuvenit. Prin SDkala Kalocori n curtea unei manastiri, o construictie veche, mult mai veche decat mine Domnii greci la cafea, de fapt ei au inventat,, dolce far niente" Culorile cerului dupa apus erau mereu spectaculoase, aproape eclipsau frumusetea apusului. Cetatea din Molyos, si turcii au fost buni la ceva, au fortat popoarele sa construiasca cetati pe care sa le vizitam noi mai ...

 Mi-au trebuit 32 de ani sa-l inteleg pe tata, fix dupa ce el nu mai este si se pare ca l-am judecat gresit timp de 32 de ani. Azi cand traiesc frustrarea si emotia alaturi de copilul meu in fata admiterii la liceu in romania anilor 2026 am inteles de ce tata intentiona sa plateasca o suma de de 100 de milioane de lei ca sa imi asigure intrarea la liceu. In vremea aceea dadeai examen la un singur liceu la care intrai sau nu, in limita de locuri. Bataia era mare pe liceul la care concuram; habar n-aveam cu ce medii se intrase in anii precedenti. Si dupa aproape un an de meditatii la romana si la mate m-am hotarat sa-mi incerc norocul, caci ce e aceasta daca nu incercarea norocului?! Intr-o seara tata a venit hotarat la mine spunanadu-mi ca un prieten cunoaste pe cineva la liceul respectiv si ca e dispus sa faca un CAR si sa -mi asigure intrarea. Eu si mintea mea de 14 ani i-am raspuns: _Lasa-ma sa incerc si daca nu intru dai bani la toamna. 30 de ani am considerat ca tata a actionat...

 Genul de carte pe care am pus mana doar o data pentru ca nu am lasat-o din mana pana nu am terminat-o.  Desi am mai incercat in trecut citirea ei si chiar cred ca am citit-o insa ca pe o poveste mot-a- mot. A se consemna ca eram si in city break si n-am plecat nicaieri pana nu am inghitit ultimul cuvant. Nicaieri n-am mai intalnit aceasta drama as putea spune, adica in nicio carte but in real life o vad frecvent, din ce in ce mai asiduu si mai acerb, goana dupa bani si faima, iar uneori pestele e prea mare si te consuma, te oboseste, te chinuie, n-ai timp sa traiesti doar sa lupti si sa invingi. Si dupa ce ai invins, te bucuri maxim  o clipa caci...cel mai greu e sa pastrezi si sa stii sa te bucuri de succes insa rechinii profita intotdeauna de oboseala ta. Si ma intreb din nou, pentru ce? Totusi trebuie sa subliniez faptul ca lupta omului contra om e cea mai puternica si gandul optimist si bucuria ca nu suntem obligati sa vanam stele sau chiar soarele, noroc. Important ...

Acum dupa o luna, cand s-au mai asezat apele anixietatii in urma unui mare buluc de oameni pot spune ca  MILANO a fost ok dar nu prea imi doresc sa ma mai intorc. Constructiile sunt frumoase, Domul e ok, acoperisul si cozile supraevalueaza asteptarile si asta probabil ca m-a dezamagit putin. Am stat in Porta Romana, la cca doua statii de metrou de Dom si mergeam pe jos aceste statii, orasul si balcoanele inverzite fac din MIlano un oras frumos, cersetorii pe la colturi nu prea.  La restaurant am avut surpriza sa descoperim ca spaga, tips-ul , mi scusa e de persoana si pusa automat pe bon - intre 2  si 5 euro in functie de restaurant, probabil de aceea e mai convenabil ,,take away", mi-a placut atmosfera si inghetata; pizza si pastele - nu prea. ...paste cu cartofi??!! WTF? ca o mancarica de cartofi cu paste ..no 10xs. Mi-a placut in schimb Bergamo. Despre Como, coada de la ferriboat, anxietatea si nemultumirea ca biletele din gara nu s-au suprapus pe planul meu care vizau...