NIMIC NU SE PIERDE, TOTUL SE TRANSFORMA!

Cat p-aci sa-i ratam. Initial am urcat pana la un mal rosu care chiar asa se numeste. Apoi am intrebat o fata cum se ajunge la Trovanti, ne-a spus ca din centru de langa piata trebuie sa facem stanga pe strada Matraguni ( sunt doua strazi cu acelasi nume) asta n-am inteles-o...caci wazeul ne ducea pe o strada cu acelasi nume, fiind foarte ingusta, am oprit sa intrebam si un barbat la o varsta de cca 40 de ani. -Stiti cum se ajunge la trovanti? _ AAA? -Niste bolovani mari aici in zona - Nu stiu , nu ave asa ceva. Si uite asa unul "hais si altul cea ", plecam spre trovanti conform indicatiilor initiale. Doar ca urcarea se face in panta si aproape ajunsi n-am avut unde parca, asa ca intr-un loc ingust, intoarcem masina, coborand...eu imi stric dispozitia gandindu-ma ca iar am ratat un oboectiv "la mustata". Asa cum am facut de multe ori. Imi propune omul meu sa mergem la Slanic sa vedem cu s-a surpat ...soseaua si Baia Baciului, ma imbufnez...caci eu vreau bolovani. In

 O carte pentru care trebuie sa fii pregatit. Nu prea o recomand omului modern obisnuit. Totul ti se pare ca se intampla in reluare. Am citit-o destul de greu. Aveam asteptari mari intrucat am gasit prin diverse carti referinte la Hans Castorp, personajul principal, cu care ma identific in multe puncte, mai ales in mediocru si delasare, in plus pe amandoi munca ne oboseste. Totusi punctul in care mi-as fi dorit sa ma aseman, nu exista si anume: o mostenire care sa-mi asigure o lancezeala intr-un sanatoriu ....insa , poate ca e mai bine asa caci daca te gandesti bine, aia nu prea e viata e doar o simulare.  Desi ideea principala am inteles-o. O societate bolnava, mai mult sau mai putin care ramane intr-o zona de comfort si in "minunata" vibratie de victima. Cu cat esti mai bolnav cu atat esti mai compatimit si mai bagat in seama. O viata de lancezeala asa cum spera tot omul sa aiba undeva ,,la pensie" Ideea in sine e geniala, oameni din patura sociala superioara din diver