NIMIC NU SE PIERDE, TOTUL SE TRANSFORMA!

 " Ce-ti pasa ca am murit eu, cand tie iti este in continuare atat de frica sa traiesti ?" Desi cartea nu prea m-a invatat sa nu-mi mai pese de chestii, asa cum ma asteptam eu judecand cartea dupa titlu. Mi-a reamintit lucrurile importante din viata, cum ca : mai mult nu inseamna mai bine de exemplu. Mi-a confirmart ca valorile mele sunt cel bune ( nu ca ma laud) dar chiar am  niste valori bune, pe care insa m-ar fi ajutat sa le stiu cel putin cu 10 ani in urma.  De asemenea imi reamineste de carti si personaje pe care le-am bifat si cu care rezonez, ceea ce ma bucura si ma face sa ma simt mandra in acelasi timp. Si ca e bine sa fii nefericit ca sa stii si sa apreciezi fericirea. Ca e bine sa ai angajamente si ca esti ok asa cum esti  Oricum cartea e bunuta, mi-a placut.  " Moartea e inevitabila , asa ca nu am  niciun motiv  sa ma predau fricii, rusinii si a regretului, (...) ; si ca evitand mae parte din scurta mea viata orice a fost dureros sau inconfortabil, am evitat

 Dupa ce scapi de toata oboseala acumulata in perioada in care nu stii cum sa alergi intre doi copii, scoli, gradinite, mancare, sefi , sedinte, rateuri , mailuri, curatenie... Imi amintesc cum ma trezeam Sambata dimineata stresata si frustrata pentru ca era o zi libera doar ca aveam atat de multe de facut si nu stiam de unde sa incep. ....se pare ca printre tipete... dadeam mereu vina pe ceilalti, si clar ca pe cei care-mi erau cel mai aproape. Mezina familiei, talent insascut s-a gandit la un moment dat sa faca o melodie pe tema asta.  Fabulos este ca desi eu sunt cea care filmeaza in acel moment nu am constientizat si aproape ca nici nu am auzit mesajul care mi se transmitea. Azi cu capul putin mai limpde, inteleg, si-mi pare rau . In plus regret toata perioada aceea in care eram pe pilot automat si ma zbateam sa le fac pe toate. Si sa nu uitam ca am fost atat de oarba incat n-am observat nici talentul copilului, oare asa au fost si parintii nostrii?!!

 Dupa 40 de ani de lupta in a fi cea mai buna varianta a mea si dezamagirea dusa pana la depresie la inssuccesul de a fi cel mai bun am ajuns la oconcluzie . O spun mai departe doar ca sa nu pierdeti si voi tot timpul asta luptandu-va sa fiti cel mai bun.  Revelatia mea este va pur si simplu este suficient sa fi bun, bun si atat, fara sa astepti ceva in schimb. Sa te bucuri cand daruiesti si sa iubesti  fara sa arati cu degetul pe celalalt. Sa stii sa fi liber si sa-ti traiesti libertatea fara sa incalci drepturile altora. Sa fii cel mai bun , mai ales tot timpul , nu exista. Daca iti traiesti viata pe acest principiu vei ajunge sa fi un ratat foarte nefericit.  Orice esec poate fi depasit, orice lucru facut prost azi, are maine o sansa de a fi facut mai bine...dar tu ramai echilibrat...sau cat se poate de echilibrat. Suntem intr-o etapa a vietii ( de care sper din suflet ca urmasii nostri sa rada ca de cea mai mare prostie), in care sa fii cel mai bun este echivalent cu sa castigi cat

 Mi-au trebuit vreo 40 de ani sa constientizez ca esecul e bun. Ca tot ce am invatat am invatat din greseli  Ca atunci cand bagi mana in foc si vezi ca frige te invata mai mult decat,, ai grija, nu atinge!!!" Toata viata mi-a fost frica sa nu gresesc, sa nu dezamagesc, primul lucru pe care ar trebui sa- invete un copil e ca greseala nu e neaparat moarte, nu e dezastru. Bluza murdara inseamna viata. Daca stai curat si cuminte intr-un loc nu e ideal. Intr0un concediu cu familia la mare, pe vremea cand cautam putina liniste pot sa va spun ca am cedat,  - mami, da-mi, mami fa-mi, mami nu-mi da, mami nu vreau, aruncat cu nisip in sus ..etc ...La un moment dat am izbucnit si am zis: - Dar nu se poate sa ma lasati in pace? sa fiti si voi cuminti? vreau si eu sa ma odihnesc, sa ma relaxez, sa ma bucur si eu de concediu; cateva minute a fost liniste, o liniste totala, niciun cuvant apoi Mara, care avea vreo 4 ani mi-a dat replica fatala ( uneori ma si gandesc cum pot copiii la varste atat

Pare pustiu  Dar dimineata e forfota mare in trafic Claxoane, injuraturi si sirene Nimeni nu se opreste sa priveasca cerul Au inceput scolile, servicul , alergatura Alergam ca niste nebuni spre nicaieri  Si ne oprim bucurosi  Bucuria noastra constand intr-un loc in parcare sau in autobuz dupa posibilitati Pomii plang Norii plang Iar noi dormim cu ochii dechisi   Pustiu E liniste si parca Totu-i pustiu, Doar la macelarie,  se vinde Carnea -n viu Nu te grabi spre mine, Si nu te obosi Caci n-am sa vin nici maine Iar ieri nu pot veni E liniste si parca Toti sunt dementi Si ma inec cu apa Printre creveti