POVESTEA TA A INCEPUT DE MULT #MARK WOLYNN

Cartea aceasta consider ca ar trebui sa stea la baza oricarei terapii de vindecare.

Am aflat multe lucruri despre mine, si m-am trezit conecatata cu bunicul meu patern si mama acestuia care l-a abandonat de bebelus. N-am descoperit doar abandonul care ma raneste atat pe mine cat si pe fiica mea dar si lipsa explicatiilor si asteptarea. Am constientizat cum tataie si-a asteptat mama (probabil sa-l salveze din iadul pe care-l traia) in fiecare zi de copil. Am descoperit multe lucruri despre mine si chiar am identificat frici pe care nu mi le explicam ...si nu erau ale mele. Initial am crezut ca am o anxietate la fiecare plecare de acasa din cauza faptului ca in copilaria mea plecam des de la bunici si de  la parinti, simtind mereu despartirea ba de unii ba de altii. De fapt e frica sa nu abandonez, sa nu plec; fix strabunica pe care nu am cunoscut-o si despre care mi s-a spus cel mai putin, fix pe ea m-am ales sa o vindec prin mine.

Nu va asteptati sa cititi cartea intr-o saptamana, eu am imprumutat-o dar prevad ca o voi cumpara. Contine multe exercitii practice, de facut in tihna si cu rabdare. 

Vorbind despre carte colegei mele, am descoperit ca exista un film pe netflix inspirat din ea. In episodul 3 apare si aceasta carte si inca altele.

Filmul e turcesc dar dupa trei episoade te obisnuiesti, locatia e fabuloasa, Cunda o locatie cu iesire la Marea Egee si ....m-a ajutat in completarea cartii sa descopar, sa descarc si sa vindec lucruri. 

Mi-am dat seama ca toti avem ceva de vindecat; ne putem conecta cu mai multi dintre stramosii nostri, am savurat anolagia cu maslinul si radacinile sale. Am plans...mult si am avut cateva revelatii. Filmul ,,#Un alt sine" imi aparuse de multe ori in lista de recomandari insa din cauza limbii saream peste el de fiecare data, 

Intersant e ca descoprind niste peisaje superbe in Cunda plus apropierea de Lesbos m-a facut sa - mi doresc ca vreodata sa vizitez Turcia cu ale ei Istanbul, Izmir si Bosfor. Eu care refuzam Turcia din capu' locului ci nu doar pentru ca istoria predata in scoala mi-a format o viziune de scarba si ura pentru acesti turci care voiau sa cucereasca tot in calea lor.

Interesant e nu doar ca mi-am inteles bunicul mai bine ci mi-am inteles tatal mai bine, trauma abandonlui sau  desi mama sa din punct de vedere fizic a fost langa el, emotional a fost foarte departe, trimitandu-l ,, cu vaca la 6 ani"; tata spunea asta frecvent si eu nu mai suportam sa-l ascult, pur si simplu el isi urla durerea si eu credeam ca el ma compara. Azi il inteleg. Ma intreb uneori de ce e nevoie ca unul dintre noi sa moara doar ca sa fie mai bine inteles ulterior?!!!! Doar dupa moarte se aseaza lucrurile??!!!