Recoool - Martie
Si pentru ca nu pot adormi cu starea pe care mi-am creat-o in ultima postare ...si pentru ca in viata mereu ti se ia dar ti se si da ...Nimic nu se pierde, nimic nu se castiga totul se transforma.
As vrea ca timpul sa se opreasca aici ..in perioada asta cand am doua minuni de fete...cand Alex parca devine mai responsabila, scrie putin mai frumos...ii place sa se joace de-a scoala si incet, incet constientizeaza ce se intampla in jurul ei ....devine mai interesata si mai captata de mediul inconjurator..cand vad cata grija si iubire revarsa asupra Marei si cum se inghesuie sa o imbratiseze cand doarme ... in plus cand se joaca impreuna am impresia ca pentru imaginea asta m-am nascut ....sa le vad pe amandoua jucandu-se....iar MAra cu ambitia si urletele ei , cu cazaturile si nazurile ei (din cauza racelii si a dintilor- are 8 acum) cu plimbarile ei nesfarsite de manute si desprinderile de pat ca sa ajunga singurica la laptop si cum vrea sa mearga si sa vorbeasca.........cum imi comunica ce vrea la 9 luni asa cum Alex o facea pe la 3 ani....cum ma trage spre usa de afara si cum vine de-abusilea in bucatarie daca ma vede ca nu reactionez la tipetele ei ...cum orice cablu, intrerupator, carte, manual, laptop, balama e buna de tras, butonat, studiat.....cum viata asta da cu o mana si -ti inapoiaza cu doua....si cum toate suparararile se uita si ne indreptam sprem fericire cu speranta.........
De curand am recitit Mara de Slavici ....ce carte proasta mi se parea cand am citit-o pe la 16 ani ....si cat m-a rascolit acum ...cum am retrait povestea de dragoste a Persidei pana intr-un anumit punct si cum m-am regasit in indarjirea Marei de a face un viitor copiilor ei ...frumoasa carte ..pacat ca n-am rabdare sa citesc pe indelete si ma arunc navalnic ca sa sorb totul deodata...acum imi pare rau ca m-am grabit sa o termin ...sfarsitul nu a fost deloc savuros..d-aia ar fi meritat sa savurez mai mult cartea,,,,,si mam mai si chinuit sa cintesc cu lanterna sub plapuma ...caci de ...copii dorm ....bebelusii se mai trezesc, mai sunt raciti ....dar cam atat ...am mai iesit din stare ...vroiam sa spun ca ...citirea MArei m-a facut la inceput sa imi promit ca voi incepe si eu sa scriu o carte...o tentativa ...ceva ....apoi cand am vazut cu cat talent a impletit Slavici cuvintele, cum a creat fiecarui personaj universul lui ...cum le-a intersectat si cu le-a desteptat o data cu nasterea unui copil ...cum le-a ticluit el pe toate ...el ...care nu e nici pe departe Marin Preda ...ci e Slavici ... m-a facut sa-mi retrag promisiunea facuta la inceputul cartii sa-mi dau seama cat de mica, neinsemnata si antitalent sunt si sa ma rezum la blogul asta care mi-a devenit un bun si ascultator prieten, care ma asculta oricand si la orice ora vreau si care saracu nu zice nimic de rau ........asa ca las visurile si ma indrept spre vise
As vrea ca timpul sa se opreasca aici ..in perioada asta cand am doua minuni de fete...cand Alex parca devine mai responsabila, scrie putin mai frumos...ii place sa se joace de-a scoala si incet, incet constientizeaza ce se intampla in jurul ei ....devine mai interesata si mai captata de mediul inconjurator..cand vad cata grija si iubire revarsa asupra Marei si cum se inghesuie sa o imbratiseze cand doarme ... in plus cand se joaca impreuna am impresia ca pentru imaginea asta m-am nascut ....sa le vad pe amandoua jucandu-se....iar MAra cu ambitia si urletele ei , cu cazaturile si nazurile ei (din cauza racelii si a dintilor- are 8 acum) cu plimbarile ei nesfarsite de manute si desprinderile de pat ca sa ajunga singurica la laptop si cum vrea sa mearga si sa vorbeasca.........cum imi comunica ce vrea la 9 luni asa cum Alex o facea pe la 3 ani....cum ma trage spre usa de afara si cum vine de-abusilea in bucatarie daca ma vede ca nu reactionez la tipetele ei ...cum orice cablu, intrerupator, carte, manual, laptop, balama e buna de tras, butonat, studiat.....cum viata asta da cu o mana si -ti inapoiaza cu doua....si cum toate suparararile se uita si ne indreptam sprem fericire cu speranta.........
De curand am recitit Mara de Slavici ....ce carte proasta mi se parea cand am citit-o pe la 16 ani ....si cat m-a rascolit acum ...cum am retrait povestea de dragoste a Persidei pana intr-un anumit punct si cum m-am regasit in indarjirea Marei de a face un viitor copiilor ei ...frumoasa carte ..pacat ca n-am rabdare sa citesc pe indelete si ma arunc navalnic ca sa sorb totul deodata...acum imi pare rau ca m-am grabit sa o termin ...sfarsitul nu a fost deloc savuros..d-aia ar fi meritat sa savurez mai mult cartea,,,,,si mam mai si chinuit sa cintesc cu lanterna sub plapuma ...caci de ...copii dorm ....bebelusii se mai trezesc, mai sunt raciti ....dar cam atat ...am mai iesit din stare ...vroiam sa spun ca ...citirea MArei m-a facut la inceput sa imi promit ca voi incepe si eu sa scriu o carte...o tentativa ...ceva ....apoi cand am vazut cu cat talent a impletit Slavici cuvintele, cum a creat fiecarui personaj universul lui ...cum le-a intersectat si cu le-a desteptat o data cu nasterea unui copil ...cum le-a ticluit el pe toate ...el ...care nu e nici pe departe Marin Preda ...ci e Slavici ... m-a facut sa-mi retrag promisiunea facuta la inceputul cartii sa-mi dau seama cat de mica, neinsemnata si antitalent sunt si sa ma rezum la blogul asta care mi-a devenit un bun si ascultator prieten, care ma asculta oricand si la orice ora vreau si care saracu nu zice nimic de rau ........asa ca las visurile si ma indrept spre vise
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Comment or no comment?