Antene de gust albastru
In fiecare zi de liniste zgomotul mintii ma asurzeste pana la mutism.... nu, nu sunt nostalgic, nu plang dar nici nu rad. Totul in mine traieste respirand mireasma trecutului acoperind hoitul rutinei ce se invarteste precum roata eolionelor cand adie vantul constant dinspre apus. Ma dor ochii mintii de fiecare data cand ma intorc in copilarie, copacii sunt mai verzi, florile mai inalte si cerul pare linistit, chipul bunicii e oaza mea de liniste pe care n-am s-o mai vad niciodata cu alti ochi, e prima data cand ii aud glasul altfel, estompat de timp si de lacrimi, purificat de aerul tacerii si poate totul e asa doar pentru ca aud cu ochii.... Am lasat rotile timpului sa treaca peste carne si suflet, am adaugat sare pe fiecare rana si am zambit la fiecare zambet. Stiu acum ca timpul iti da doar acum si nimic mai mult. Simt seceta arida din suflet...si soarele arde in fiecare zi mai puternic sufland gheata si lipindu-mi gura cu urlete ce m-au dus la mutism selectiv. Roua pe petal