NIMIC NU SE PIERDE, TOTUL SE TRANSFORMA!

Pentru ca nimic nu e intamplator, cu o zi inainte de plecare ne suna rezervarea de pe booking de la Sambata sa ne anunte ca nu ne mai poate primi. Cu o nesimtire (pmdev) ne spune sa anulam rezervarea (63E) in conditiile in care ne-a lasat cu .....in balta si trebuia sa gasim repede o camera cu 2-3 paturi. Si asa am gasit cea mai frumoasa cazare cu bonus copiii gazdei super draguti, loc de joaca si o gogoasa calda ca la mama acasa, multe jucarii, relaxare si veselie totala. Multumim Dana si Cristi pentru un weekend minunat intr-un colt de rai.

Sunt un fel de Grinch al sarbatorilor...Craciunul ma epuizeaza psihic si financiar, niciodata nu am suficienti bani sa iau tuturor cadourile potrivite. Revelionul ma baga in depresie totala..cand ii vad pe toti cat de tare se pregatesc sa lase anul ala in urma si sa l parseasca pentru totdeauna pentru asta mai bun ...fara nicio urma de fidelitate, de bun simt... ma apuca un fel de urticarie pe creier. Pastele e mai ok..desi pana acum aveam o mare frustrare caci fix in saptamana mare n aveam nicio o zi libera si abia apucam sa fac o parte din lucruri...noroc ca ouale se fierb repede. De ziua mea...desi n am o mie de prieteni...incerc sa pierd semnalul la telefon...in plus accept ,,la multi ani-ul" doar de la persoanele foarte apropiate..cele de complezenta ma epuizeaza...si prefer mesajele..chiar si pe cele in stele...aha..si daca n am mesaj sau telefon de la tine nu ma.supar si nici.nu.te trec in caiet...sunt vrei doua persoane insa pe care le sun eucand daca nu ma suna ele..ca sa...

Azi am inceput dimineata altfel. Cand am trezit copiii n-am mai folosit aceeasi indemnare de zi cu zi: - Hai trezirea, cine ajunge prima la baie ???? ..ca iar va aud certandu-va!!!!! ton in crescendo  ci am spus asa; _Fetele treziti-va!!!......abia astept o imbratisare de la voi. Si am avut parte de doua imbratisari pline de caldura si energie asa cum numai un copil i-o poate darui mamei lui. Traficul a foast mai liber, chiar am stat jos in autobuz...lucru foarte rar. A iesit si soarele in Bucuresti.... In tramvai i-am spus Marei: - A iesit soarele, dar tot e frig afara; eu mi-am uitat esarfa acasa si mi-au inghetat urechile. Gestul imediat al Marei a fost "priceless" ca in reclama :). Si-a dat jos fularul roz de la gat si mi l-a intins: -Poftim mami!!! M-am blocat...asa ceva...nu ma asteptam ... I-am multumit dar am refuzat-o cat de elegant am putut. Mult mai importanta este ea pentru mine. Acum regret caci fularul ei roz mi-ar fi colorat ziua si as fi iesit ...

Nu e prima data cand realizez ca noi adultii suntem pe departe mult mai indepartati de realitate..chiar frustrati. Am asistat de dimineata la o scena in care o bunica sau dadaca nu stiu exact ce era..isi.lovea copilul de cca 3_4 ani la partea dorsala..apostrofandu -l viguros in timp ce astepta culoarea verde a semaforului...apoi a continuat si pe trecere...motivul era murdarirea pantalonilor aproape roz intr -o zi ploioasa intr-un Bucuresti plin de jeg....si ma intrebam de ce nu i-o fi dat pantaloni galbeni sau chiar albi?!. M-am regasit si pe mine in anumite situatii apostrofandu-mi copilul poate din vina mea.....pacat ca suntem idioti. Oare de ce alegem sa dam vina pe altii? si mai ales pe cei mai slabi ca noi?