GRECIA 2024_ SERRES

Desi drumul spre Halkidiki - Sithonia se poate face dintr-o bucata, noi am preferat sa oprim undeva dupa vama in regiunea Serres, la vreo 20 de km de vama, se face un semafor in stanga si -ti prezinta Grecia de munte, un sat asa ca ale noastre, cu oameni buni si simpli.

Am plecat intr-o dimineata de sarbatoare, chiar pe 15 August, pregatiti sa stam cu orele prin vami si pe la poduri insa am avut parte de o surpriza fantastica, se pare ca altora le-a fost frica si astfel am trecut prin ambele vami in 20 de min ( insumat ) .

Pe la 11.20 am ajuns in Serres , si pe la 12.00, cei de la cazare PARORAIA, ne-au si cazat intr-o camera frumoasa, curata si impecabila. Asa ca am desfacut din bagaje si ne-am culcat ....eram treziti de la 4 dimineata totusi.

Cand ne-am trezit am plecat prin sat la o plimbare, era deja ora 16.00 si arsita amiezii era ingrozitoare. Pe un varf de deal - munte in departare se vedea un fum, asa ca un incendiu...nu va recomand feeling-ul ( na ca l-am facut substantiv romanizat ...un fel de neologism) ; in timp ce mancam la o taverna din sat s-au pornit fulgere si tunete ce prevesteau o furtuna, am luat-o la pas spre cazare, dupa ploaia de vara am plecat iar la plimbare.

Am avut parte de un curcubeu, de oameni buni, un domn care lucra in gradina m-a invitat sa mananc smochine din ,,figo" , nu stiu engleza, am baut apa (noi) , coca cola (copiii) la o taverna si am dat 3 euro pe un bilet, ce se voia a fi un bilet de tombola la un spectacol- targ satesc de Sfanta Maria; aici am reusit sa dam vreo 20 de euro pe niste gyros ( carne pe bat) si putin tzazichi; desi am cerut ,,psomi"... caci comanda se dadea in lb elena , nu ni s-au adus decat niste scuze in greaca cum ca s-a terminat , si asteapta sa vina ( ca la noi, imi venea sa spun, apoi am avut o revelatie, nu suntem la noi dar e cam ca la noi).... a am asteptat vreo ora toate astea ....ne cam tragea drumul spre cazare... drum pe jos, prin intuneric, unde mai pui ca plecasem si in papuci si haine de vara , si se facuse deja ora 23.00; Am vazut totusi o comunitate greceasca , petrecand o zi de vara, dansand, mancand, intr-o piata , mi-am amintit de targul de la Stefesti (Prahova) ; la care m-am dus impreuna cu verisoara-mea pe la 16 ani, vreo 6-8 km pe jos.... si mi-am dat seama ca pe noi ca oameni ne deosebesc in mare parte detaliile si mentalitatea... suntem asa ca niste spice batute de vant, pe unii ii mangaie, pe altii ii pune la pamant, dar toti ne ridicam la un moment dat, unii mai drepti si altii mai mototoliti ca in final sa ajungem toti faina ...ce sa fac?! nu pot sa ma abtin

Un nene care a intrat in vorba cu noi, el in greaca, noi in romaneste, tot ce am inteles de la el e ca in turnul de mai jos erau spanzurati turcii si ...nici nu stiu daca am voie sa spun... oameni dintr-o etnie predominanta in Ro.