Solenoid- Mircea Cartarescu - o parere neavizata de la un cititor oarecare

 Ce ai alege sa salvezi dintr-o casa in flacari un bebelus(ce ai putea sti ca e imperfect) sau un tablou renumit ( de neinlocuit) ?

De obicei nu sunt atrasa de cartile- ganduri dar gandurile din Solenoid se impletesc fabulos cu gandurile mele si chiar le dezvolta, le intareste si le imagineaza mai puternic decat as fi putut eu. 

Ceea ce ma tine atrasa de carte e cartea scrisa ca un jurnal ( cu informatii verificate pe wikipedia), un jurnal impletit pe imaginar. E genul de carte care necesita atentie si pe care as vrea sa am mult mai mult timp sa o inteleg, in spatele fiecare idei e ceva si poate daca as reciti-o de 100 de ori as intelege de fiecare data altceva.

Cartea in sine a fost recomandata ca lectura de vara fiica-mii care trece in clasa a 8a, totus ma gandesc ca daca as fi citit aceasta carte la 14 ani, descrierile sexualitatii, explicatiile si chiar actele de cuplare m-ar fi bulversat. 

Mi-a mai ramas o idee, vis-a vis de faptul ca suntem doua jumatati care ne cautam si care suntem in cautare si in regasire permanente caci daca am avea totul, daca am fi un tot unitar ( daca am avea doua sexe) am mai cauta ceva? ne-ar mai trebui ceva? am mai avea pentru ce sa traim?

Jocurile de cuvinte, descriieriile comparatia dintre micro si macro-univers transpusa in ideea de Dumnezeu; informatiile foarte la obiect.. Sunt la inceput, abia am citit primele 200 de pagini si curiozitatea ma face sa ma intorc cat de repede pot la randurile acestui Solenoid.

revin, cand o sa pot cu parerile pana la cele 700 de pagini

Mda.. am citit muuulte pagini, unele doar ca sa fie citite, unele m-au minunat cu metatorele si expresiile extravagante si uimitoare.

Realul se imbina pe undeva cu fantasticul si totusi ce e fantasticul?

De multa vreme debitam o teorie prin care spuneam ca poate noi suntem undeva pe un colt de sifonier intr-un microunivers ca niste ganganii, unii oameni au ramas socati de spusele mele altii s-au pus intrebari dar n-am mai continuat cu aceasta teorie  pentru ca nu-mi doream eticheta de psiho poo pu . In orice caz - fix capitolul 45 ma uimeste cu o teorie prin care bibliotecarul, creaza, ingijeste si hraneste o ferma de raie plina de sarcopti care il mananca si-l divinizeaza la propriu; pe propia piele intre degetul mare si aratator daca-mi amintesc bine . Mai mult decat atat el trimite acest personaj principal al povestii noastre, in lumea sarcoptilor, lasandu-si trupul aici si transformanda-se intr-un sarcopt venit de sus ca un mantuitor care sfarseste cum sfarseste...dar pana atunci cateva ore pamantesti sunt ani pentru sarcoptul transpus in alta lume, care se adapteaza unei lumi noi. 

Multe idei interesante. Solenoizii sunt ca niste puncte energetice - 6 mai exact - impartite pe teritoriul Bucurestiului. 

Cartea in sine merita citita dar eu as fi impartit-o in mai multe volume - carti ...sau  nu stiu, viata profesorului cu un traseu tip bobina ma  intristeaza pentru ca am si eu bobina mea... oare de aici vine expresia cu ,, bobinez"?

#

Sunt un om obisnuit si in orice circumstanta as salva copilul, orice alt lucru material se poate reface, as salva copilul indiferent de imperfectiuni, de fapt in viata reala am si facut-o. N-am sacrificat nimic  dar daca ar fi fost nevoie as fi sacrificat.

Pe  utimele 30 de pagini le-am citit ingrozitor de greu, am vrut doar sa se termine si sa vad cum. Visul si realul de imbina si se impletesc intr-un mod pe cat de fantastic pe atat de real.

M-au uimit expresiile, daca esti in cautare de asa ceva cartea asta te poate inspira, descrierile, mai ales descriecrea organelor gentitale si mai ales cel feminin, nu mi-am putut imagina asa ceva. Totusi aceste descrieri si inca anumite pasaje ce cuprind elemente de sex usor tabu pentru copii, epun asta pentru ca fiica-mii care trece calasa a 8a i-a fost recomandata ca lectura de vacanta. Nu aruncati cu pietre! Stiu ca stir multe chestii cu privire la sex, unele chiar de la mine si inca de la o varsta poate prea frageda si totusi stiu ca nu e pregatita psihic pentru aceste fragmente.

 Mi-a placut ideea celor 10 la puterea 500 de universuri.

O carte care m-a pierdut si m-a prins in acelasi timp.

Pe mine m-a prins in unele plimbari prin Bucuresti insa nu stiu ce va intelege un strain care-i diferenta intre Calea Mosilor, Colentina, Stefan cel MAre si Ferentari.