AMR - 2 ZILE

 M-am ridicat de la birou si m-am indreptat spre fereastra, muzica urla la maxim in casti, masinile urca dealul de la Catedrala iar eu ma simt ca un animal intr-o cusca la zoo, privesc libertatea de afara si probabil ca ochii mei sunt la fel de tristi ca ai unui raton inchis pe viata fara sa fi gresit cu nimic.

Geamul e cald, o caldura bolnava, soarele bate-n el si-l incalzeste, eu sunt rece ca o soparla, aerul conditionat bate in mine si ma raceste . Mai am 2 zile pana la concediu si simt ca ar mai fi 2 ani ,, clipele se par ca ani" zicea Eminescu . Imi vine sa sparg geamurile corporatiei in care mi-am inchis viata pentru bani de paine si doua saptamani de vacanta pe an; imi vine sa rup cu dintii gratiile imaginare spre libertate si desi am liber arbitru societatea ma vrea prizonier pe viata?!!!! Sunt pregatita sa plec spre libertate, spre nepasare, spre liniste, spre viata cu cei mai importanti 3 oameni din viata mea. O sa ne certam si o sa ne impacam , o sa obisim si o sa ne bucuram impreuna, astea-s zilele pentru care mi-am intemeiat o familie.

Mai am doua zile si u cea de azi aproape trei apoi vacanta va trece ca un vis doar ca sa ma intorc inapoi aici ....in cimitirul vietii mele. Macar am parte de un cimitir vesel ...atat at se poate, 




Comentarii

  1. Acum multi ani i-am zis unei colege ca munca e precum sclavia. S-a uitat la mine ca la nebuni si a zis ca ea se simte libera. Putini pricep...
    Azi am nimerit intamplator la un restaurant unde dupa meniu si ospatari pare ca merg fitosi (mancare mediocra, zic eu). Joia la ora 15:00 era plin de oameni care nu pareau sa munceasca ceva, acum sau niciodata. Nu ne nastem si nu vom fi egali.

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Comment or no comment?

Postări populare de pe acest blog

ALFABETUL CU NUME - poezie

A fost odata un tata - al meu