NIMIC NU SE PIERDE, TOTUL SE TRANSFORMA!

 Desi imi  place mult Octavian Paler, un om norocos si povestea lui dramatica transformata intr-o viata cat de cat obisnuita nu m-a dat pe spate. Ca analgie mi s-a parut interesant ca azilul de batrani devine pt Daniel Petric un fel de muntele Vrajit, dar pe cand personajele din Muntele Vrajit veneau dintr-o clasa sociala cu bani, Petric e un abandonat al societatii, renegat de proriul tata, care se zbate sa supravietuiasca, acest azil fiindu-i in cele din urma salvarea, O viata bunicica, cu de toate, iubiri, drame, sinucideri, enigme; din punctul meu de vedere mult mai norocos decat eroul / eroii lui Thomas Mann, care prefera lancezeala - vietii.

 De multa vreme observasem o diferenta intre femeile sau copiii care au trait doar cu mama, de asemenea am observat o evolutie semnificativa in implicarea barbatilor in viata copiilor lor, fara,, barda de brau", asa cum am cam crecut eu cu tata care avea niste asteptari fabuloase de la mine, iar eu ma pricepeam maxim sa-l dezamagesc, De asemenea de multa vreme am observat o mare diferenta intre mine si sora mea mai mica in a carei viata tata s-a implicat mai putin, il obosisem eu suficient. Cartea mi-a picat in mana intamplator datorita #Bookster si inca de la inceput am realizat ca e o carte cu care rezonez.  Abia ajunsa la pag.25 va redau un pasaj...care mie imi pune multe : " Mi-a luat mult sa-mi dau seama de diferenta dintre asumarea vinei si asumarea responsabilitatii. In timp ce invinovatirea ma tinea in starea de frica, insotita doar de tacere si complicitate, responsablizarea imi permitea sa vas cum am participat la propria victimizare si sa iau atitudine cu indraznea...

 Am avut cateva tentative in copilarie; desi poate toti ar fi crezut ca sunt un copil normal si extrem de fericit. Asa sunt multi, asa se vede din afara. Orice om are un suflet si unele suflete sunt extrem de sensibile. Ma lasam ranita de orice nedreptate si asta a continuat pe tot parcursul vietii mele, posibil sa ma fi orientat si eu asupra nedreptatii incat doar asta sa pot vedea. Desi am trait intr-un rai de neatins, am simtit haituirea, da exact ca un iepure haituit, cum? e o poveste pe care nu sunt inca dispusa sa o dezvalui lumii dar undeva in sufletul meu sper sa existe o karma directa ..astept de peste 35 de ani, karma n-a facut inca nimic, iar eu am ingropat un capitol trait de un copil ce nu implinise nici macar 5 ani. S-ar spune ca n-as fi avut motive sa ma sinucid si prima data cand am intors un cutit amenintator spre mine ( ma si consideram o victima), aveam peste 7 ani, doar rasul verisoara-mii care nici nu  ma credea in stare putea sa ma faca sa actionez, doar ...

Atunci cand ai numai semne bune te bucuri de magia oricarei calatorii

 A treia zi si ultima s-a dovedit a fi un alt tur de forta. Ne-am trezit la 7.00, la 8.00 luasem deja micul dejun si pana la 8.30 am indesat totul in rucsaci, la 8.30 am  facut check-outul si am platit taxa de statiune, vreo 4 euro echivalentul a jdemii de forinti ( pe care receptionera nu mi-i-a cerut insa eu si corectitudinea mea a vrut sa plateasca ) . Pe la 9.02 minute a venit si soferul ca sa ne faca transferul spre aeroportul din Budapesta, venise de la Timisoara. Drumul spre Budapesta, la fel de urat ca cel dinspre Budapesta, totul gri, campuri goale ...trist...doar soimii ne mai bucurau privirea.  In cele doua ore de mers pe autostrada, am oprit la o benzinarie, care la intrarea spre toaleta avea turnicheti cu plata, crezand ca e  pe modelul celor din Bulgaria m-am gandit sa cumpar ceva, noroc ca am intrebat vanzatoarea daca imi trebuie ,,tiket" pt turnichetul ala...ca ma scuzati ..ma p#$5am pe mine, si eram si cu fiica-mea..care se stie..orice urgenta ar ave...