Iar vara, iar cald, toate-s vechi si noua toate
N-am mai scris de mult ...am fost prea ocupata cu cititul....nu cititul de carti ci de oameni, din pacate pe mine nu ma pot citi in mod obiectiv desi am realizat cateva chestii ...prin comparatie.
A inceput sezonul nuntilor, turte si cununii asa ca ocazia de a intalni oameni si a reintalni dupa mult timp tot oameni imi da ocazia sa vad cat de diferiti suntem si totusi asemenea.
In cele din urma imi dau seama ca totul e relativ si ca fiecare dintre noi are universul lui...nimic nou ..asa suntem de cand lumea.
Sunt antisociala si atipica pe alocuri nervoasa si de prea multe ori usor influentabila ...din cate se vede sunt si usor subiectiva. IAr in momentul in care la o nunta ..o doamna vine si ma intreaba ce mai fac incep o conversatie la plesneala fara sa am habar cu cine vorbesc dupa un minut de : ,,Dar dvs ce mai faceti? suntei bine? familia?,, realizez din trasaturile persoanei ca stau de vorba chiar cu prima mea educatoare.. asa mi-am dat seama cat de ignoranta sunt ...si cum dupa 28 de ani eu abia mai recunosc o persoana importanta din viata mea ...curios e ..cum m-a recunoscut ea pe mine? ! Acum 28 de ani par multi si totusi eu credeam ca 100 de ani e putin .....si totusi in atatia ani altii au facut 2 razboaie mondiale.... Intotdeauna m-am considerat o persoana stearsa, omul care poate trece usor nevazut, prea normal poate pentru a iesi din tipare si totusi dupa doar doua beri ma pot transforma in altcineva ...si nu mai stiu daca eu sunt cea dinainte de cele doua beri sau cea de dupa...
In orice colectivitate m-am integrat si totusi cred ca putini isi mai aduc aminte de mine...am fost si eu undeva ..acolo.
Unora le place sa danseze ....si la 70 de ani se pot distra dansand o hora sau orice ...mie imi place dansul doar dupa cele doua beri ...si daca se fac trei cred ca imi plac pana si manelele, prierenii stiu de ce. Si totusi mie la ocaziile astea imi place sa ma plictisesc ....e adevarat ca dupa agitatia in care ma tin cele doua stele din universul meu din cand in cand imi place sa ma plictisesc. Oare pamantul nu s-a plictisit de atatea rasuciri si invartiri ?!
Am mai observat ca omului ii place sa traiasca doar cand se crede mai aproape de final...parca restul ala de viata ii da mai mult aer, mai multa intelepciune, mai mult rationament si atunci tot ce parea fad si neimportant devine interesant.
Ca sa fac un rezumat sau sa fac o caracterizare a tipologiilor oamenilor din jurul meu,,, nu mai sunt in stare...poate doar daca as bea doua beri ........dar..
Parintii vor ca ai lor copii sa fie cei mai buni si culmea e ca tocmai parintii care nu au excelat in nimic in viata au pretentiile cele mai mari de la copii lor.....eu sunt constienta ca notele din scoala nu au nicio importanta si nici 75% din materia cu care chipurile ar trebui sa ramana copilul dupa...mult mai importante sunt viata, sanatatea si norocul si cu toate astea chiar si eu imi presez copilul sa fie mai bun si sa se autodepaseasca. Cat eram in scoala nu vroiam altceva decat sa scap de ea...de teme si de invatat ..sa ma fac mare si sa pot sa fac ce vreau...eventual sa ma plictisesc. Astfel plictiseala a devenit cea mai mare stare de distractie a fiintei mele. De teme nu am scapat, viata iti da mereu de lucru.
Mi-am dat seama ca prostii sunt cei mai fericiti oameni de pe pamant, pentru ei lucrurile vin de la sine. Ei nu-si pun niciodata intrebari la care sa nu gaseasca raspuns. Pentru multi dintre ei Dumnezeu nu exista pentru ca e prea complicat sa gandeasca ca ar putea exista cineva atat de complex...altii cred in Dumnezeu in cel mai orb mod posibil pentru ca e mult mai usor ca el sa raspunda pentru toate.
Oamenii mai inteligenti sunt pur si simplu dificili, deseori prea tacuti si mereu pun intrebari al caror
raspuns poate fi complicat si incert.
De prea multe ori banii fac diferenta..de la modul in care ne imbracam ..pana la modul in care ne educam copii. E usor de zis ca banii nu aduc fericirea dar e greu de demonstrat asta. Banii sunt mai puternici decat noi iar ei te pot clasa cu usurinta in urmatoarea clasa sociala....
Imi place linistea si totusi ador muzica si chiar ciripitul pasarelelor din coliviile vecinului meu, dar urasc bormasina celuilalt vecin care de doua luni o probeaza zi de zi pe noua lui constructie.....si totusi ..cat de important e auzul?...... Cineva apropiat mie nu aude de foarte mult timp ..doar citeste pe buze cuvintele. Dupa ce a intrat in posesia unui aparat auditiv......si-a dat seama ca lumea ei linistita era mult mai frumoasa asa ca l-a abandonat in favoarea linistii.....si totusi ii place ca duminica sa mearga la biserica desi nu aude nimic din ceea ce se intampla acolo. Multi dintre noi am fost la biserica si totusi desi auzim aproape niciodata nu ascultam ce se spune.
Copiilor le place sa te ignore, ei vorbesc doar de ce le convine si daca vor de prefac cu usurinta ca nu au auzit ce li se spune. Noi le spunem neascultatori.
Si atat de mult imi place plictiseala incat de ficare data sar de la un subiect la altul doar pentru ca ma plictisec. Dar va jur ca ador somnul si uneori chiar iubesc lenea. Cand dorm imi place sa visez iar visele mele ma plaseaza intr-o alta viata ..din pacate dimineata nu am timp sa-mi fie lene sa si povestesc sau deseori sa-mi reconstitui visele. Doar in vis pot sa fiu ceea ce vreau sa fiu, doar in lumea aceea mai pot intalni oameni foarte dragi mie care nu mai exista in mod fizic in viata reala...si totusi ei traiesc acolo in lumea mea.
Cliseeee
Unora le place munca, altii se ingroapa in ea, mie mi-e indiferenta.
E prea tarziu iar neuronul meu s-a plictisit sa mai trimita comenzi degetelor ...intotdeauna am o poveste buna dar cand ma apuc de scris totul se pierde intre nimic si altceva.
Numai bine!
A inceput sezonul nuntilor, turte si cununii asa ca ocazia de a intalni oameni si a reintalni dupa mult timp tot oameni imi da ocazia sa vad cat de diferiti suntem si totusi asemenea.
In cele din urma imi dau seama ca totul e relativ si ca fiecare dintre noi are universul lui...nimic nou ..asa suntem de cand lumea.
Sunt antisociala si atipica pe alocuri nervoasa si de prea multe ori usor influentabila ...din cate se vede sunt si usor subiectiva. IAr in momentul in care la o nunta ..o doamna vine si ma intreaba ce mai fac incep o conversatie la plesneala fara sa am habar cu cine vorbesc dupa un minut de : ,,Dar dvs ce mai faceti? suntei bine? familia?,, realizez din trasaturile persoanei ca stau de vorba chiar cu prima mea educatoare.. asa mi-am dat seama cat de ignoranta sunt ...si cum dupa 28 de ani eu abia mai recunosc o persoana importanta din viata mea ...curios e ..cum m-a recunoscut ea pe mine? ! Acum 28 de ani par multi si totusi eu credeam ca 100 de ani e putin .....si totusi in atatia ani altii au facut 2 razboaie mondiale.... Intotdeauna m-am considerat o persoana stearsa, omul care poate trece usor nevazut, prea normal poate pentru a iesi din tipare si totusi dupa doar doua beri ma pot transforma in altcineva ...si nu mai stiu daca eu sunt cea dinainte de cele doua beri sau cea de dupa...
In orice colectivitate m-am integrat si totusi cred ca putini isi mai aduc aminte de mine...am fost si eu undeva ..acolo.
Unora le place sa danseze ....si la 70 de ani se pot distra dansand o hora sau orice ...mie imi place dansul doar dupa cele doua beri ...si daca se fac trei cred ca imi plac pana si manelele, prierenii stiu de ce. Si totusi mie la ocaziile astea imi place sa ma plictisesc ....e adevarat ca dupa agitatia in care ma tin cele doua stele din universul meu din cand in cand imi place sa ma plictisesc. Oare pamantul nu s-a plictisit de atatea rasuciri si invartiri ?!
Am mai observat ca omului ii place sa traiasca doar cand se crede mai aproape de final...parca restul ala de viata ii da mai mult aer, mai multa intelepciune, mai mult rationament si atunci tot ce parea fad si neimportant devine interesant.
Ca sa fac un rezumat sau sa fac o caracterizare a tipologiilor oamenilor din jurul meu,,, nu mai sunt in stare...poate doar daca as bea doua beri ........dar..
Parintii vor ca ai lor copii sa fie cei mai buni si culmea e ca tocmai parintii care nu au excelat in nimic in viata au pretentiile cele mai mari de la copii lor.....eu sunt constienta ca notele din scoala nu au nicio importanta si nici 75% din materia cu care chipurile ar trebui sa ramana copilul dupa...mult mai importante sunt viata, sanatatea si norocul si cu toate astea chiar si eu imi presez copilul sa fie mai bun si sa se autodepaseasca. Cat eram in scoala nu vroiam altceva decat sa scap de ea...de teme si de invatat ..sa ma fac mare si sa pot sa fac ce vreau...eventual sa ma plictisesc. Astfel plictiseala a devenit cea mai mare stare de distractie a fiintei mele. De teme nu am scapat, viata iti da mereu de lucru.
Mi-am dat seama ca prostii sunt cei mai fericiti oameni de pe pamant, pentru ei lucrurile vin de la sine. Ei nu-si pun niciodata intrebari la care sa nu gaseasca raspuns. Pentru multi dintre ei Dumnezeu nu exista pentru ca e prea complicat sa gandeasca ca ar putea exista cineva atat de complex...altii cred in Dumnezeu in cel mai orb mod posibil pentru ca e mult mai usor ca el sa raspunda pentru toate.
Oamenii mai inteligenti sunt pur si simplu dificili, deseori prea tacuti si mereu pun intrebari al caror
raspuns poate fi complicat si incert.
De prea multe ori banii fac diferenta..de la modul in care ne imbracam ..pana la modul in care ne educam copii. E usor de zis ca banii nu aduc fericirea dar e greu de demonstrat asta. Banii sunt mai puternici decat noi iar ei te pot clasa cu usurinta in urmatoarea clasa sociala....
Imi place linistea si totusi ador muzica si chiar ciripitul pasarelelor din coliviile vecinului meu, dar urasc bormasina celuilalt vecin care de doua luni o probeaza zi de zi pe noua lui constructie.....si totusi ..cat de important e auzul?...... Cineva apropiat mie nu aude de foarte mult timp ..doar citeste pe buze cuvintele. Dupa ce a intrat in posesia unui aparat auditiv......si-a dat seama ca lumea ei linistita era mult mai frumoasa asa ca l-a abandonat in favoarea linistii.....si totusi ii place ca duminica sa mearga la biserica desi nu aude nimic din ceea ce se intampla acolo. Multi dintre noi am fost la biserica si totusi desi auzim aproape niciodata nu ascultam ce se spune.
Copiilor le place sa te ignore, ei vorbesc doar de ce le convine si daca vor de prefac cu usurinta ca nu au auzit ce li se spune. Noi le spunem neascultatori.
Si atat de mult imi place plictiseala incat de ficare data sar de la un subiect la altul doar pentru ca ma plictisec. Dar va jur ca ador somnul si uneori chiar iubesc lenea. Cand dorm imi place sa visez iar visele mele ma plaseaza intr-o alta viata ..din pacate dimineata nu am timp sa-mi fie lene sa si povestesc sau deseori sa-mi reconstitui visele. Doar in vis pot sa fiu ceea ce vreau sa fiu, doar in lumea aceea mai pot intalni oameni foarte dragi mie care nu mai exista in mod fizic in viata reala...si totusi ei traiesc acolo in lumea mea.
Cliseeee
Unora le place munca, altii se ingroapa in ea, mie mi-e indiferenta.
E prea tarziu iar neuronul meu s-a plictisit sa mai trimita comenzi degetelor ...intotdeauna am o poveste buna dar cand ma apuc de scris totul se pierde intre nimic si altceva.
Numai bine!
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Comment or no comment?