vineri, 21 noiembrie 2014

2014-1985=34-5= 29 (21 Noiembrie)

Asadar in urma cu 29 de ani pe cand imi petreceam o zi normala din viata mea de prescolar, pe cand stateam linistita in clasa si cantam impreuna cu doamna educatoare Cati ( pe care o adoram) ,,...mult e dulce si frumoasa limba ce-o vorbim, alta limba -armonioasa ca ea nu gasim.." chiar atunci cand cantam si ascultam cea mai frumoasa melodie pe care o auzisem pana atunci, a intrat in clasa bunica mea, cel mai calm si bland om din lume...insa de data asta arata si se purta ca o tornada. A schimbat doua cuvinte cu tovarasa apoi m-a luat de mana si m-a purtat spre iesire...fara sa ating pamantul; dupa ce am traversat soseaua am inceput sa coboram panta abrupta si bolovanoasa, bunica facea pasi mari iar eu alergam atenta sa nu ma impiedic de pietrele pe care le imbratisasem de curand lasandu-mi urme pe genunchi. Din cand in cand ma uitam la ea agitata care-mi citea de pe o hartie ( cu siguranta o mai citise de doua ori acasa) insa acum imi silabisea si -mi explica ,,ai o surioara, ce urat e scrisa telegrama asta parca-i scrisa de tac-tu"; peste ani am inteles si ce avea cu scrisul tatei. Caci dintre toti baietii care-i scriau teancuri de scrisori  mamei; scrisori aranjate, scrise caligrafic si ordonate ...mama il alesese tocmai pe cel mai dezordonat la scris ..fugind probabil spre himera orasului.
M-am bucurat, imi amintesc si azi bucuria insa nu-mi amintesc cand a facut bagajele si nici macar o firimitura din lungul drum spre Bucuresti. Si totusi imi amintesc strazile ce atunci pareau lungi si gardurile inalte. Cand am intrat in casa mama era captata de o mogaldeata infasurata in cearsafuri albe...initial am avut impresia ca nici nu m-a vazut; dar nu conta caci toate rugile mele catre zei si berze s-au indeplnit, aveam in sfarsit o surioara. Doar ca ....copilul acela plangea, nu stia sa mearga si nici sa vorbeasca...imi amintesc ca am iesit afara din casa si ma certam cu berzele si zeii la care ma rugasem...eu nu asta le cerusem!!!
Maita mi-a spus sa am rabdare. Si am avut....,  o Doamne cata rabdare am avut...iar mama a profitat maxim de rabdarea mea...sau cel putin asta imi amintesc.
Cand imi dadea in cescuta alba pe care stateau desenate castele rosii, un ou fiert moale ca sa-i dau papusii mele vii sa pape...si m-am intors fericita in bucatarie anuntandu-mi mama ca a mancat tot papusa dar am gustat si eu de doua ori; oare de ce m-o fi certat?? aveam doar 6 ani.
Am avut rabdare cand mi-a rupt abecedarul pe care pe langa multe altele trebuia sa-l inapoiez intact la scoala ( pe atunci era inimaginabil sa gasesti un manual de cumparat).
M-am speriat cand era sa-mi inghita lupa mea cu care faceam experimente de ardere a hartiei.
Ne-am amuzat copios cand mergea d-a busilea si dupa o cana de must se dadea cu capul de frigider.
Am scapat cand am invinuit-o ca a spart vitrina. Am avut un partener care mi-a  testat primele  clatite. Si m-am mandrit cu ea la serbarea din clasa 1 ( in care purta rochita mea preferata).
Am avut cu cine sa rad si sa plang, cui sa-i spun anumite tampenii, am avut de la cine sa imprumut haine si cine sa-mi strice fardurile.
A avut cine sa ma intrebe ,,Pot sa ma plimb cu voi? " pe vremea cand ma plimbam cu un baiat ce-mi placea la 16 ani....
A avut cine sa ma ia pe furtuna de la serviciu, am avut cui sa ma plang de toate rahaturile din lume  si azi am o prietena foarte buna care nu ma judeca ...bine..doar ma cearta. :))

Asta-i tot ce am putut asa pe scurt sa cuprind din cei 29 de ani impreuna. Azi iti multumesc tie, berzelor ..lui Dumnezeu si mamei.,,caci am cea mai buna si rea surioara din lume.
LA MULTI ANI FERICITI!!! draga mea surioara....


AAA..da si mai am ceva.....are cine sa-mi citeasca si mie postarile pe blog :))

2 comentarii:

  1. Ai scris foarte frumos despre sora ta, felicitari pentru relatia dintre voi, conteaza foarte mult sa ai o sora/frate!
    La multi ani Iuliei, sa fie sanatoasa, fericita alaturi de cei dragi si de noul membru al familiei - Raducu :), bineinteles si voi :))

    Va pup!!!

    RăspundețiȘtergere
  2. Va multumesc pentru urari, mi-au dat lacrimile cand am citit si..iti multumesc Rox ca ai tipat dupa berze iar berzelor le multumesc ca te-au ascultat

    RăspundețiȘtergere

Fi un mic comentator AICI

Marea te cheama la ea 2019