Intre Secole - proiect

1

Sfarsitul lumii -  anul 2000

Inca nu plecasem la scoala  desi cred ca aveam vreo 5 ani, adica prin 1985 asa ca anul 2000 mi se parea foarte departe.

 In 2000  aveam si  eu sa devin mare si tot auzeam ca tocmai atunci avea sa vina sfarsitul lumii. Foc, apa, prapad, oameni tipand ......asta-mi cutremura gandurile la varsta aceea.

Ma refugiam in casa batraneasca a strabunicii ori de cate ori aveam o nelamurire, traiam eu cu impresia asta ca astia batranii le stiu pe toate. Abia acum cand scriu imi dau seama la cate intrebari imi raspundea strabunica si cata rabdare avea ea cu mine iar eu n-am investit prea multe sentimente in relatia asta, pentru ca o aveam pe bunica.

- Taci fa din gura ca nu vine sfarsitu' lumii, imi spunea in timp ce-si innoda niste bani in batista, apoi aranjandu-si parul negru ca mura sub basmaua verde ...desi-i statea mereu perfect, adauga: si pe vremea mea, cand eram eu copil toti vorbeau ca in 1900 va veni sfarsitul lumii, si ne speriam ca prostii dar n-a venit nimic ..va fi un an ca toti anii si spunandu-mi asta imi intinse un cub de zahar...eram precum un catelus..asa ca am luat zaharul si am iesit afara sa alerg fluturii colorati, sa prind licuricii in borcane si sa scot ramele din pamant.

Strabunicii isi facusera o casa batraneasca lasandu-si unul din fii in casa lor mare; si-au facut o casa de pamant cu doua camarute....una in care n-avea acces nimeni altcineva decat strabunica caci acolo se tineau toalele bune (care au ramas acolo pana ce Maica s-a dus) si separat o camera legata printr-un holulet de acces; o camaruta cu doua paturi, o soba cu plita si pe jos..pamant, da pamant....strabunica nu-si batea nicicand capul cu curatenia; dadea de trei ori cu matura apoi uda cu o cana de apa...Pe perete avea un fel de candela cu o cruce rosie pe care o aprindea noaptea iar in partea opusa un geam dreptunghiular prin care vedeai luna in toata splendoarea ei...nici nu cred ca avea vreo perdea la fereastra aceea. Totul era atat de simplu si linistit caci azi de-ar fi sa aleg m-as teleporta acolo. Strabunica nu avea televizor si traia foarte bine fara, parca totusi avea un radio dar n-as baga mana in foc.

Strabunicul meu avea doi cai si o caruta, el era cel care aprovizona magazinul cu paine si tot el cara lemne de iarna oamenilor din sat. Imi aduc aminte momentul in care m-a urcat pe cal dar apoi imi amintesc brusc momentul supararii si betiei de cand si-a vandut caiii, viata lui se incheiase ....incepea o noua etapa, una mai putin activa. Acum imi dau seama cat de greu trebuie sa-i fi fost. Strabunicul meu avea o barba alba si lunga iar pe cap purta o caciula asemnatoare cu cea a dacilor in rest era un mosulica obisnuit, cu ochi albastrii.

Stand pe banca afara si contempland eternitatea, m-am dus sa--i citesc ,,Noi vrem pamant" apoi ,,Toti Doamne si toti trei " a lui Cosbuc, nu stiu daca le mai auzise stiu doar ca eu i le-am citit ca si cum el nu le-ar fi auzit niciodata iar el a plans ascultandu-le. 

Taica si Maica erau oameni simpli din secolul trecut secolului in care ma nasteam eu dar ei aveau o liniste si o simplitate pe care lumea din secolul asta zbuciumat nu o va mai avea niciodata.

In sat pe vremea aceea stiai cand trece rata de 4 sau de 22.00, pentru ca o auzeai. 

In timpul acesta, din secolul trecut, se trimiteau telegrame cand se nasteau copii, se scriau scrisori de dragoste parfumate iar eu vorbeam cu mama la telefon o data pe saptamana, duminica la ora 16:00 cand impreuna cu bunica traversam satul ca sa ne faca centralista legatura cu mama, care la randul sau mergea la o matusa de-a tatei si astepta telefonul nostru la ora stabilita, complicat nu?!

- Alooo, Bucurestiul!!! se auzea vocea nazala a telefonistei

- Tanti Neta, cabina 1 va rog!

Mergeam in cabina si in 5 minute ne puneam la curent cu tot ce era nou, nu vorbeam ca acum cu orele despre nimic ci adunam o saptamana in cinici minute maxim. Apoi bunica platea convorbirea si plecam inapoi in lungul drum catre casa....drumul ala nu era ca acum ..mers grabit si cu capul in pamant. Ne intalneam mereu cu verisoare si cunostinte si cascam gura la toate prostiile mai rau de cum casca acum copiii gura la cate un film ,, interzis copiilor sub 12 ani".

Bunica mea avea casa la doi pasi de a strabunicii, practic in aceeasi curte. Bunica avea un televizor mare, mare pe lampi , televizor care lunar avea nevoie de vreo lampa sau eu mai stiu ce. Cand il oprea, imaginea se strangea intr-un punct luminos si stateam sa ne uitam pana disparea punctul; cand era furtuna bunica scotea televizorul din priza ca sa nu se arda si toate astea pentru cateva ore de emisie saptamanal;  duminica aveam vreo 30 de minute de desene animate din care imi amintesc doar genericul cu un leu furios iar din cand in cand vedeam "Cascadorii rasului"; si de la asta tot genericul mi-a ramas in minte. Stiu ca tata a incercat sa faca o  antena rotunda ( in forma de cerc) ca sa prindem bulgarii....dar nu i-a prins niciodata. Bunicii si tv-ul lor s-au multumit cu romanii. 

Nici nu va imaginati ce bine era fara tv, dimineata bunicul ii citea bunicii stiri din ziar. Radioul canta mereu in surdina, datorita faptului ca tv-ul era doar o mobila  am invatat sa cos si sa lucrez cat de cat cu andrelele; bunica era maestra la impletit pulovere si rochite. Aha si sa nu uit sa va spun ca pe tv deasupra mileului erau asezate superb cele mai frumoase fotografii cu cei tre copii ai bunicii alaturi de jumatatile lor.