NIMIC NU SE PIERDE, TOTUL SE TRANSFORMA!

Recunosc eu l -am asteptat pentru zilele libere, copiii pentru cadouri, mama pentru mesele copioase la care e maestra.... Cam asta e Craciunul azi, pentru unii e dezlegare la vin, pentru altii e motiv de poze misto la studio iar altii comemoreaza cei 29 de ani de cand cineva drag a fost ucis in revolutie. Acum dupa 29 de ani s-a descoperit criminalul si va fi mort de alti 2 de ani pana se va afla adevarul adevarat. Timpulne-a cernut si ne-a transformat in consumeristi atroce avizi de cadouri si manacare....eu de Craciun stau inevitabil in familie si povestesc de bunici...care nu mai sunt de mult fizic dar ii port in inima cat voi trai si de Craciun renasc amintirile cu ei. Nasterea lui Isus a devenit Steaua sus rasare si cati bani am facut azi...mai trece un an ...mereu mai bun decat precedentul....si sper sa mai treaca multi. La partea practica pot sa spun ca anul asta copiii au primit doar cate un cadou de la Mosul...oare nu e mai mult decat suficient?!

 O carte pe care am tot ocolit-o un timp pentru ca stiam ca ma va sfasia emotional...dar a venit si ziua ei...trei zile a stat nedeschisa la capul patului meu. Cartea asta m-a dat peste cap, este de fapt jurnalul unei fetite intr 12-14 ani, timp de doi ani sta ascunsa impreuna cu familia ei plus o alta familie si un alt om ( dentist de meserie),  in anexa unei fabrici si traiesc cu frica de a nu fi prinsi. Singura lor vina fiind faptul ca sunt evrei. Copila asta scrie atat de frumos, de real si de ..nu stiu cum.. problemele ei de zi cu zi, povestea unei indragosteli de preadolescnet, conflictele cu maica-sa, dragul de tata, certurile si impacarile cu sora -sa, schimbarile petrecute in corpul unei fete ce se transforma in femeie, curiozitatile sexuale, dorinta de viata si multe altele,  toate construite atat de fumos si de dulce ca nu-ti vine sa lasi cartea din mana, Jurnalul este scris in sistem ,,scrisori" catre Kitty prietena ei imaginara. Scriitor mai bun ca...

Felicitarile de la colegii din cls 1a D

- Mami anu' asta a fost un mos reusit -Cum asa _ A avut cate putin din fiecare :) - Stiu ca voi parintii sunteti Mos Nicolae si Mos Craciun.. - cum asa? -Ar cam fi timpul sa va dati masca asta de parinti jos! - hiihi hi ( in gandul meu :)

Din cand in can ii dau Marei cate un tricou alb sa mi-l deseneze cu carioci... de data imi pare rau ca nu a aavut carioci permanente...un lucru e clar... mi-e mila sa mai spal acest tricou

Parul mi-e alb Salul mi-e alb Port paslari de zapada-n picioare Ma cheama Decembrie cea mare Intreb ogoarele V-ati pregatit de inghet?? Gata cu soarele Razele lui fierbinti s-au racit Si acum surade printre dinti Iar acum aici la voi Am adus ,,fulgi de nea pufosi si moi - FULGI DE NEA! VENITI AICI! BUCURATI-I PE CEI MICI

In  seara asta in tramvai trei femei varianta color radeau cu gura pana la urechi, radeau din orice, veneau de la munca... Niste proaste! Noi toti astia putin mai destepti stateam incruntati si ne numaram zilele pana la salariu.... toti eram  insemnati cu un rid pe frunte.

Dupa minivacanta de Sf Andrei caci 1 decembrie a fost teapa pt. clasa muncitoare...odihnita fiind ..luni dimineata ne indreptam spre scoala val valrtej ...diminetile tazmaniene Mara: - Mami, daca mai stateai doua zile acasa erai cea mai Viteaza mama.... _De ce mami? nu inteleg ...daca stau acasa sunt viteaza? ce vitejie mai e si asta?!! nedumerita ma gandesc serios ca poate ar trebui sa mai iau cate o pauza din cand in cand.. _Da...ai fi fost ca domnitorul Mihai Viteazu dar tu ai fi fost si mai viteaza... - NU pricep, explica-mi ...in gandul meu: ce mai comparatie!!! - Adica ai fi avut cea mai mare viteza....mai viteza decat Mihai Viteazul -BANG!!! IA SI EXPLICA LIMBA ROMANA COPILULUI :)

Romania putin mai mica decat cea mare din urma cu 100 de ani si mai mare decat cea mica de dinainte de 1918, cu marele meu regret ca Regina Maria inca nu este recunoscuta si cunoscuta de un popor indoctrinat ca sa nu-l numesc altfel, de un popor mult prea ocupat sa viziteze biserici mari de lux.

Caietele Marei ma fascineaza.. una dintre pagini  Am cantat acest cantecel de sute de ori, a fost preferatul surorii mele in copilarie...mi l-am imaginat in curtea bunicilor mei ..cu prindeam eu gasc undeva pe langa magazia de lemne si o urmaream cu pusca, eu incaltata in cizme de cauciuc..caci in curtea bunicilor era cam noroi in jumatatea nepietruita, dar de desenat nu am desenat-o :)

Un punct de vedere foarte important in viata unor femei importante. De aici a pornit si ideea mea - cand nu ai nimic de pierdut e usor sa risti totul!!!!!!!!! Am invatat multe, si mi-ar fi placut sa stiu toate lucrurile astea cu 20 de ani in urma.  

JOI _ SPA