De prin viata

Am trecut prin cateva inmormantari urate, cu persoane nu atat de batrane. Unele mi-au fost foarte dragi, altele mai putin. Unele cu durere in suflet ca si cum ti-ar rasuci cineva un cutit in inima, altele cu pareri de rau si regrete, dar si moartea e o parte din viata pana la urma si trebuie acceptata.

Niste duamne la una din inmormantari mi-au dat sa tin o sticla cu otet dupa mine...n-am inteles pana in momentul in care au lesinat in mijlocul bisericii sleite de durere..........am vazut multe piese de teatru insa prefer actorii adevarati, amatorii sunt putin prea dramatici pentru gustul meu.

 Din pacate am asistat si la al doilea moment de acest gen...de data asta nu stiu cine a mai tinut sticla de otet..eu m-am detasat, nu-mi place rolul secundar. ..de data aceasta dupa aproape 8 ani inca consider ca n-au exersat destul lesinul.

Mai stau si azi pe ganduri daca lesinul poate fi premeditat?!!! eu am stari reale si frecvente de sleire tehnica spre lesin dar sunt atat de dobitoaca incat niciodata nu mi-am pus o sticluta cu otet in geanta.

Parca si vad cum cad pe strada...lata si deschid un ochi..bag mana in geanta .,..nu gasesc sticluta ...vars geanta.. sticluta se sparge si totul e fabulos....acum vine PAPA tocmai de la Roma si vine fix aproape de mine ca de asa-i in tenis... sa nu uit sa-mi iau otetul....