NIMIC NU SE PIERDE, TOTUL SE TRANSFORMA!

Textul meu de mai jos apartine bunei mele prietene Lavinia, as vrea sa completez ca acesta nu este doar un text ci o experienta de viata...din care eu si multi altii ar trebui sa invatam ca simplu este mai bine. Dat fiind faptul ca acesta este mai mult un jurnal decat un blog il las mostenire copiilor mei . Multumesc Lavi! „Minimalismul a intrat in viata mea in anul 2016 si de atunci nu l-am mai putut opri. Nu ca as fi dorit. Provin dintr-o familie in care lucrurile se acumuleaza si se pastreaza pe principiul „nu se stie cand o sa avem nevoie”. Probabil ca multi dintre voi intelegeti perfect la ce ma refer. Viata insa mi-a dat sansa sa imi doresc sa schimb asta. Fiind consemnata o perioada la domiciliu am avut foarte mult timp sa navighez pe internet. Asa am descoperit cateva filme pe YouTube despre eliminarea obiectelor inutile din viata noastra si beneficiile pe care le putem obtine. Primul lucru de care cu greu m-am despartit a fost o sticluta goala de parfum pe care o ...

De cand ma stiu traiesc alaturi de fratiorii mei intr-o padure de brazi, cat am fost mic brazii mai mari ma protejau de furtuni...dar rand pe rand ei au plecat. Eu imi doream sa ajung un brad mare si inalt, imi doream atat de mult sa pot proteja si eu la randul meu bradutii mai mici. Prietenul meu isi dorea sa vada locuri noi si nimic mai mult...mereu trancanea despre asta. Anul acesta chiar la inceputul iernii un baiat cu un topor a venit fluierand chiar spre el si a spus: - Asta e! e cel mai frumos brad de aici! L-a taiat, l-a legat cu o sfoara si dus a fost. Eu eram trist, imi parea rau ca a plecat. Desi mai erau sute de brazi langa noi, ma simteam foarte singur. Rand pe rand alti brazi de langa mine au fost taiati si dusi au fost. Intr-o zi, chiar aproape de Craciun baiatul cu toporisca s-a indreptat spre mine si a spus: - Doar asta a mai ramas din generatia lui! Apoi a inceput sa dea cu toporul in mine, nu ma durea dar ma simteam foarte trist, toate visele mele se spulbera...

Ultima carte citita in 2019, fix in ultima zi din an...a fost o carte asa..mai pentru copii... a fost ca si cum as fi mancat din ciocolata pentru copii...si a fost de -li-cioasa. Aceasta carte nu doar ca este potrivita unui copil intre 9-15 ani, dar mi-a demonstrat si mie ca  la aproape  40 mai am inca multe de invatat. Ada, personajul principal reuseste sa-si infrunte destinul si sa scape din ghearele propriei mame ...care fie vorba intre noi, comparativ cu Hitler e foarte probabil sa fi castigat detasat. Cu toate astea am invata mult despre curaj, evadare, soarta, autocunoastere, recunoastere, sansa la mai bine, dragoste curata vs. dragoste fortata de genetica, acceptare, frustrare si din nou destin. Daca vreti sa va relaxati, sa invatati si sa va bucurati de o lectura interesanta, va recomand aceasta carte. De asemenea daca vreti sa o luati cadou unui copil de peste 10 ani sau unui/unei adolescente, aceasta carte sigur va fi pe placul lor. Hai ...sa citim si in 20 ...