Povestea trista a bradutului de Craciun

De cand ma stiu traiesc alaturi de fratiorii mei intr-o padure de brazi, cat am fost mic brazii mai mari ma protejau de furtuni...dar rand pe rand ei au plecat. Eu imi doream sa ajung un brad mare si inalt, imi doream atat de mult sa pot proteja si eu la randul meu bradutii mai mici.
Prietenul meu isi dorea sa vada locuri noi si nimic mai mult...mereu trancanea despre asta.
Anul acesta chiar la inceputul iernii un baiat cu un topor a venit fluierand chiar spre el si a spus:
- Asta e! e cel mai frumos brad de aici!
L-a taiat, l-a legat cu o sfoara si dus a fost. Eu eram trist, imi parea rau ca a plecat. Desi mai erau sute de brazi langa noi, ma simteam foarte singur.
Rand pe rand alti brazi de langa mine au fost taiati si dusi au fost. Intr-o zi, chiar aproape de Craciun baiatul cu toporisca s-a indreptat spre mine si a spus:
- Doar asta a mai ramas din generatia lui!

Apoi a inceput sa dea cu toporul in mine, nu ma durea dar ma simteam foarte trist, toate visele mele se spulberasera. Ma gandeam la iepurasii care veneau primavara si se jucau prin crengile mele, veveritele care ma gadilau, taifasul cu toporasii....si in timp ce eu ma gandeam la tot ce aveam sa nu mai vad de acum inainte...m-am vazut legat si pus intr-un camion alaturi de alti brazi la fel ca mine.

Toti tovarasii mei de drum erau fericiti, eu nu!
Am ajuns intr-o casa frumoasa, departe de casa mea, foarte departe. Pe drum am vazut intr-o piata un brad mare, urias cum nu mai vazusem niciodata..dar nu era ca noi toti brazii..era un brad confectionat din crengi ...cat mi-as fi dorit sa  mi se fi luat si mie doar cateva crengi....
In cele din urma am ajuns intr-o casa luminata ..cu mii de culori, curtea era plina de ornamente si oameni de zapada din plastiv.

 Toti s-au bucurat cand m-au vazut, mai ales copiii. M-au asezat in cel mai bun loc din casa si au inceput sa-mi puna globuri pe crengi si beteala. Cred ca aratam destul de bine desi eu ma simteam ca o paparuda la balci. In varf mi-au pus o stea argintie. Copiii mi-au cantat si cateva zile au stat doar pe langa mine.

Intr-o seara cum stateam asa la fereastra chiar peste drum vad niste luminite. Privind mai atent am observat o stea mare aurie si orbit de atata frumusete ma  gandeam ca si eu sunt la fel de frumos.
Bradul de vis-a vis era mandru si asa mi-am dat seama ca era chiar prietenul meu . L-am strigat.... in zadar ..caci nu m-a auzit, iar vocea mea era din ce in ce mai inceata.
Imi era cald si acele verzi incepura sa-mi cada, o doamna nervoasa bombanea in fiecare seara in timp ce dadea cu un aparat zgomotos pe sub crengile mele.
Apoi intr-o noapte m-am trezit cu niste cutii mari colorate chiar sub crengile mele si in dimineata de Craciun toti au stat langa mine desfacand cutiile ...rasete, dezamagiri, cantece, chiote, impacari..toate sentimentele se adunasera fix langa mine...ma simteam atat de important..nu simtisem asta niciodata pana atunci.
Apoi s-a lasat linistea, nimeni nu m-a mai bagat in seama dupa aceea..cateva zile simteam ca toti din casa au uitat de mine... ca si cum as fi devenit invizibil .....doar doamna bombanitoare a spus:
- Ar trebui sa renuntam la el si sa-l scoatem afara.
Zis si facut, mi-au dat jos steaua, globurile si tot ce ma faceau sa ma simt ca o paiata si m-au scos afara in strada...unde am stat zile bune asa aruncat pe jos.

Intr-o zi langa mine a venit si prietenul meu...care plangea dezamagit,  spunand continuu ca vremea lui a trecut. Ne-am povestit aventurile, apoi alti camarazi au inceput sa iasa pe la porti..taiati si aruncati in strada...devenisem din vedete niste gunoaie.

Intr-o zi un caine a ridicat piciorul spre noi si a facut pipi...bleah... m-am simtit atat de umilit. Acum oamenii ne ocolesc bombanind. Oare nu mai suntem frumosi? Oare asta a fost tot? Am trait doar pentru atat? Oare ce mai urmeaza?!!!