Muzeul Astra _2 #Romania pitoreasca 2023

Nu prea am cuvinte...locul e superb..si desi dexul e plin cuvintele sunt de mult ori prea sarace ca sa exprime starea de bine, frumos, impacare, recunostinta dintr-o zi linistita de toamna..alaturi de cei mai draagi oameni din viata ta #ai mei.

O mini biserica - inchisa , cu siguranta picturile trebuiau protejate caci culorile sunt intr-adevar deosebite... din pacate nu am un telefon care sa faca cele mai bune poze ... insa daca fanii acestui blog ar face o cheta...in vreo 20 de ani l-as putea achizitiona...si totul spre binele ,,cititorilor " de blog.

Toamna si covorul ei fosnitor.

Ghemul Ariadnei ne-a prins in vraja lui labirintica.. ne-am jucat ..joaca nu se pierde niciodata.

O punte spre un sat de poveste ...as fi petrecut aici o saptamana pe putin. Locul avea o energie uimitoare iar ziua de toamna se incadra perfect in peisaj.

Pentru noi a fost un moment uimitor caci Ana a reusit sa treaca aceasta punte in echilibru. prima data in viata ei ...moment in care fricile noastre au fost depasite

Ador aceste pridvoare si scari si case

"Al meu" asortat cu aceasta casa superba, invelita cu fan. In aceasta gospodarie cred ca am petrecut cel mai mult timp. As fi stat cateva ore bune pe bancuta de la poarta doar ca sa ma integrez in vibratiile acestei case. cu chip de om cochet de la tara.

Ana pe bancuta

Sau poate , oare ?? starea asta de bine, vibratia, energia o simteam doar datorita canepii???

sau poate datorita lipsei unui router wifii cu putere mare de acoperire ???

Canepa, asa cum se folosea ea

Cumpana, preferata mea ...desi acum prefer chiuveta

Un beci sub scara

Caruta, imi aminteste de strabunicul meu . Taica sau Nea Manea.. pe vremea in care manelele nu existau si Manea avea un alt sens probabil. MA credeti ca nici nu stiu sigur daca acesta ii era numele mic. Stiu ca Istrate era numele de familie .. in rest imi amintesc caruta care il ajuta sa aduca paine la magazin si caii si un crampei calare pe un cal . Toate parca dintr-o alta viata ...frumoasa, linistita , fara routere wireless, fara bani in conturi, fara paine calda pe masa, fara fripturi de vita in sange si torturi cu frisca, fara calatorii in afara tarii dar cu o liniste si o tihna a satului pe care azi nu o mai regasesc in satul copilariei mele.

Lisa, satul natal al dlui Octavian Paler, om rupt de sat ca si mine pentru scoala la Bucuresti. Om din povestile caruia am sesizat ca multe lucruri ne-au legat dincolo de timp ci nu doar saracia unei mahalale bucurestene sau complexul copilului crescut la tara si adus la scoala la oras, nu doar bullyngul asa cum este numit azi . Ci si dorul de satul copilariei noastre care e atat de frumos doar in amintirile noastre caci intoarsa acolo cu greu mai gasesc ceva care sa ma transpuna in acele timpuri. Uneori chiar supraevaluez bucuria de a intalni chipurile mature ale copiilor de alta data.

Un magarus, si tare rau mi-a parut ca nu am avut vreo doi morcovi la noi. Foarte simpatic personajul.

Puntea dintr-un targ si satul mixt rascolitor de amintiri

Crucea, atat de des intalnita pe la rascrucile de la sat ..acum transformata in giratorii. Crucea care de mai multe ori inspira frica si povesti cu vrajitoare decat ,, Dumnezeu e cu mine, sunt bine, multumesc" asa cum ar fi trebuit sa fie

Razboiul contre jour.

Sita ,..cu un ciur din piele gaurita

Oala asta cu lapte batut si smantana deasupra alaturi de o bucata de mamaliga rece ..pana si pe Jamie Oliver l-ar scoate din minti ... dar nici laptele nu mai e ce a fost .... vorba de batrani ...

O casuta rupta din povesti

Olarit si cuptoarele de olarie

Lampa

Intrarea intr-o mina de aur ... era in lucru. Sper ca intr-o zi sa ma reintorc sa vad cum s-a transformat

Scoala , cu miros de creta si lemn, cu numaratorile ei mari. Scoala asa cum mi-o amintesc pe cand mamaia mea de langa Bucuresti o ingrijea. Vara pe timpul vacantelor cand deschidea usile mirosul lemnului vechi, tricolorul viu colorat, numatratorile mari, bancile de lemn cu o gaura increstata... in care mai tarziu la scoala noi ne puneam paharul cu apa pt pictura .

3 regi... nu inteleg de ce lipseste unul din el ... si culmea e afisat Carol al2lea care a fost cel mai nerege al Romaniei. Caci regii de atunci ca si cei de azi nu erau liberi sa-si traiasca iubirile ...doar daca aveau noroc. Carol al2 lea e un fel de Harry de azi .. insa trebuie sa recunosc ca Harry imi este muult mai simpatic...bine, povestile au ramuri ...

O biserica la care canta un disc...care din cand in cand sare si cu toate asta energia e uimitoare

Nu a fost uitata nici tigania, care pe vremuri era nomada si nu avea vile .. dar care pe mine m-a incatat intotdeauna si si uniune si fratie intre oameni ..dincolo de toate defectele lor ( preluate in ziua de azi de mari oameni politici si de afaceri) si aduse la rang de arta , .. dincolo de toate asta,,tiganii sunt ,,toti pentru unu si unu pentru toti " iar asta o sa admir intotdeauna la ei . Traind in Rahova si aproape de Ferentari sm experimentat fratia asta a unor oameni misto ... dar alaturi de care trebuie sa stai totusi petmanent in garda... de fapt e un antrenament pentru condus :)

Coviltirul ... cam asa aveau si indo-americanii.. oare...??/ nu..exclus

Atelierul Dogarului , cuoasteti pe cineva cu numele ,,Dogaru" ei bine eu sunt fascinata de etimologie si e bine de stiut ca toate cuvintele au un sens, o radacina .