INOCENTII - IOANA PARVALESCU_o carte ca un desert
As fi vrut si n-as fi vrut sa citesc cartea asta, ceva ma tinea, nu stiu ce doar ca asa cum se intampla de multe ori cu cartile in viata mea, intr-un fel sau altul a ajuns ea la mine, Cum? Pai, i-a spus doamna ( in sfarsit are o doamna care le cere sa citeasca, ca de la dna invatatoare n-a mai avut pana in clasa a 7a o profesoara care sa o motiveze sa citeasca sau sa-i dea ceva mai actualizat de citit) , ca urmatoarea carte pe lista este,, INOCENTII", asa ca am imprumutat-o de la bookster, am deschis-o si m-am indragostit la prima vedere. Am sorbit-o in cateva zile, asa cum rar mi se intampla. Am lasat totul balta...azi treebuie totusi sa fac putina curatenie prin casa :D.
O carte fabuloasa, cu de toate, cu multe informatii de cultura generala, dusa prin timp de trei generatii * asa cum imi place mie :D; cu locuri frumoase, fluturi, licurici si copilarii, bunici, parinti, verisori toate vazute cu inocenta copilariei.
Am aflat din nou ca Romania si atunci ca si acum traia in straturi , prin anii 50 cand ai nostrii aveau un aparat de radio sau tv in sat, familia autoarei avea un tv in casa si stiau deja de filme ca Flipper sau Omul Invizibil. De asemenea mi-am amintit ca nu pornim toti din acelasi punct si nu ne nastem chiar egali dar asta-i alta poveste. Copilaria la munte, ramane insa cea mai frumoasa experienta, am avut si eu parte de o copilarie in apropierea muntilor si a naturii pure, a raului curgator si apelor involburate cu luare de punti si animale pe timp de vara ( azi doar vai seci)
Am aflat multe lucruri noi despre Brasov, orasul pe care toti il stim intr-un fel sau altul. Am aflat din nou multe lucruri despre viata in timpul comunismului, apropierea de rusi, deportarea in Siberia si oarecum m-am regasit in multe povesti. Am avut si eu in copilaria mea un vecin, prieten cu tata, domnu' Mircea care fusese prizonier multi ani in Rusia, am avut si eu cunostinte care s-au luptat cu vartejuri de apa si chiar unul din prietenii nostrii ( var prin alianta) a murit din cauza unui asemenea vartej de apa. ...acum am invatat cum as putea sa-l conduc, sa scap si e o invatatura buna si pentru copii. Numai din acest considerent si #RECOMAND ACEASTA CARTE TUTUROR.
Mi-am amintit din nou de caldura vizitelor dintre oameni, care n-aveau mult dar aveau bucuria in suflet. M-am regasit in drumetiile pe munte si placerea cu care mancam de fiecare data pate de ficat undeva in Bucegi la locul nostru preferat.
A fost o carte ca un desert. Multumesc!!! Multumesc!! Multumesc !!
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Comment or no comment?