#7 Pasi sa #scapi de #Frustrare si #Anxietate

 Of, frustrarea, lucrez intr-o companie si intr-un mediu in care daca nu gestionezi frustrarea esti frustrat. Frustrarea din punctul meu de vedere e linia directa catre Anxietate.

Frustrarea apare din ce in ce mai des si in randul copiilor si al adolescentilor, observ asta din ce in ce mai des.

Cei 8 pasi cred ca sunt de fapt noua pentru ca totul incepe cu ACCEPTAREA, multi nu accepta ca se frustreaza si chiar mai rau ca ar fi FRUSTRATI. Eticheta asta de FRUSTRAT atarna greu si nu prea vrem sa ne-o asumam. Dar daca ti-o asumi si o accepti poti incepe prin pasii de mai jos sa o stergi ... SA O STERGI si sa devii un OM LIBER. 

Eu le-am folosit pe toate, pe rand sau chiar in acelasi timp... la mine a mai ramas din eticheta decat un _ _ _ _ _ _ AT si Anxietatea e pe cale sa se vindece insa, trebuie multa rabdare si exercitiu. 

Pasul cel mai important:

1. SCHIMBA DISCURSUL INTERIOR  - o fac mereu cand vad ca mintea mea incepe sa se compare cu altii mai avansati decat mine, care au ajuns mai departe si care sunt mai buni si care chiar daca sunt prosti avanseaza si sunt platiti mai bine sau ... alte porcarii. Cand se porneste asa schimb totul si ma gandesc la tot ceea ce am realizat ; tot ceea ce am , tot ceea ce sunt, tot ce am realizat; imi aduc aminte de unde am pornit si unde am ajuns. Si activez recunostinta. ( vezi sindromul Sindromul Dunning-Kruger)

2.  JURNAL  - incerc din cand in cand sa scriu in jurnal dar n-o fac neaparat ca si descarcare, ci scriu tot asa, ce am bun in viata mea, ce e frumos. 

3.GESTIONEAZA ASTEPTARILE DE LA CEILALTI ( si chiar de la lucruri, vacante, experiente) * - vai cat timp am suferit din cauza asta, mai mult de jumatate din viata ma asteptam sa primesc cel putin la fel cum si cat ofeream. Imi faceam mereu niste asteptari mai mari ca mine si in 99% din cazuri eram dezamagita. Visam cu ochii deschisi si invitabil cadeam de sus si ...ma frustram. Ma trezeam suparata pe oameni si mai ales pe cei mai importanti oameni din viata mea pentru ca nu faceau ce ma asteptam eu sa faca. Acum m-am relaxat si las LUCRURILE SA CURGA, detest orice presiune si ma multumesc cu ce am si cu ce primesc, da...am iesit din competitivitate, nu  mai sunt in linie, dar ma simt muuult mai bine. Competitivitatea vine si din frica lipsei si cu toate astea nu e nevoie ca cineva sa piarda ca eu sa castig. E destul soare pentru noi toti.

4.Exercitii de respiratie - le folosesc subtil in timpul discutiilor din jurul meu care duc spre frustrare, le folosesc si cand simt ca o iau razna si concomitent incerc sa -mi golesc mintea si sa ma relaxez, daca nu pot, imi schimb fluxul gandurilor ca in pasul 1. Regula mea e de 8- 8 s sau 10s- 10s si incerc sa cresc progresiv. ( prin 99 ma distram maxim cu un banc cu blonde care aveau niste casti in urechi si ascultau Inspira- Expira - eee acum am ajuns in punctul in care nu mai rad de asta)

5. Relaxarea muschilor -am invatat aceasta tehnica la niste cursuri de Yoga ( Abedha Yoga) , pe care regret amarnic ca nu le-am continuat. Daca aveti ocazia, cautati pe net si mergeti, merita. Acest exercitiu m-a vindecat prima data de anxietate in pandemie, apoi l-am practicat constant cand aveam insomnii sau chiar inainte sa adorm. Culcata pe spate incep cu degetele de la picioare, gambe, coapse, stomac si chiar inima si fata si imi relaxez corpul pe rand cu o metoda de constientizare a fiecarei parti, N-am mai practicat-o de ceva vreme dar azi o voi incerca din nou - acest exercitiu imi scade starea de cortizol si sunt relaxata o perioada mai  lunga.

6. Exercitii fizice - acestea sunt cele mai eficiente, cresc endorfinele si -ti se goleste mintea. Eu sunt prea lenesa pentru asta dar recunosc ca atunci cand ies la plimbare cu cainele ( cam asta a ramas maximul meu de miscare) , un Husky care ma trage ca pe sanie ..ma simt mult mai bine si mai energicca dupa. Si chiar ma elibereaza si de frustrare si de anxietate. Aici cred ca si datorita animalului care ma invata sa ma multumesc cu lucruri simple

7. Sa apelam la ajutor de specialitate - am fost foarte reticenta la aceasta metoda, am vorbit o singura data la un psiholog si mi-a confirmat lucruri despre mine pe care le stiam dar nu le credeam. Mi-a spus pe scurt si  clar ca astept eu prea mult de la mine si ca e suficient tot ceea ce fac si daca tot vreau sa ma compar sa vad ca sunt oameni care nu fac nici macar un sfert din tot ceea ce fac eu dar sunt multumiti cu asta ( in fine a fost de ajutor, mult mai de ajutor decat orice discutie cu un prieten/a)