mI-E DOR de Pandemie

 Stiu ca poate suna a blasfemie dar mi-e dor de diminetile in care nu orbecaiam dupa cafea si -mi beam ceaiul in liniste. Mi-e dor de zilele in care imi faceam treaba pentru serviciu fara o barda deasupra capului.

Mi-e dor de timpul petrecut cu copiii mei, cu sotul meu si chiar cu cainele. Mi-e dor sa mangai florile din gradina, sa ud iarba si sa strang gunoiul fara sa-l las sa se stranga, Mi-e dor sa mancam toti 4 in tihna o mancare gatita in aceeasi tihna fara presiunea timpului. Mi-e dor de cantecul pasarelelor, de razele soarelui si de pandemie. Stiu ca e inuman , de fapt mi-e dor de perioada aia frumoasa de liniste sufleteasca si mi-ar placea sa nu0i spun pandemie ci sumplu: VIATA