26.11.2025 - O zi normala

 E foarte de dimineata si ziua promite mult. Azi mi s-a intamplat ceva fabulos, desi poate fi catalogat si altfel.

Si nu, fabulos nu a fost faptul ca in 10 minute am fost gata de plecare pentru ca m-am trezit cu jumatate de ora mai tarziu si desi n-am baut decat o gura de apa, si am uitat sa-mi iau eutyroxul cel de toate  zilele nu am uitat sa-mi intind crema pe fata si sa ma parfumez. Iesind pe usa incercam sa-mi conectez cureaua la pantaloni. Fabulos nu e nici faptul ca  desi am schimbat geaca, n-m uitat nici portofelul, nici telefonul, nici cartela de acces si nici macar castile. 

Fabulos mi s-a parut ca dupa un drum alert din statia de autobuz spre scoala, drum pe care am primit doar cateva cuvinte pe un ton nu chiar placut, pentru evitarea unui conflict am pastrat tacerea pana la scoala.

Dand roata Catedralei imi dau seama ca cerul nu are nimic special azi deci nu ma opresc sa o fotografiez si sa o pun pe Insta cum fac de obicei. Traversez strada ,,teava" mustrandu-ma si autolaudandu-ma ca totusi nu am luat masina. Coborand spre cladirea in care mi-am petrecut o mare parte din viata  si ascultand intr-o casca cum ne reglam serotonina si cum inghitim cortizol, imi propun ca in drum spre munca sa ma bucur de serotonina si nu de stresul ca ma asteapta o noua zi  de munca ci de bucuria ca am un loc caldut la un birou, pe care azi o sa-l sterg si o sa-l aranjez cat de cat. 

Si  cum spuneam in drum spre birou, coborand dealul Mapnului, din sens opus observ o doamna si o domnisoara dar vag, asa cum vad oameni trecand in fiecare zi, in spatele lor un domn cred (caci nu dau mare importanta); nu ma holbez chiar sunt atenta la ce ascult in casca si ma uit inainte cu gandul de a face iar o evaluare a locurilor de parcare ( daca mai e vreunu gol la ora 7 si putin); in dreptul doamnelor intorc privirea ca prin vis si domnisoara, o blond-satena fooarte frumusica, pe care nu apuc sa  o studiez imi spune ,,Buna dimineata!!" ii raspund automat si raman in urma uimita intrebandu-ma daca o cunosc sau daca ma cunoaste, nu .... nu cred ca ne-am mai intalnit vreodata si da , un simplu ,,buna dimineata!" fara nicio noima mi-a schimbat cel putin ziua de azi, serotonina isi face de cap. 

Acum, in momentul asta mi-ar placea ca in loc sa stau la birou si sa raspund la mailuri si sa fac tabe(luri) as prefera sa merg pe strada ( afara a iesit soarele) si sa aleg oameni carora sa le spun ,, Buna dimineata!" - ce nebunie simpla si frumoasa!!!