admitere liceu - 32 de ani mai tarziu

 Mi-au trebuit 32 de ani sa-l inteleg pe tata, fix dupa ce el nu mai este si se pare ca l-am judecat gresit timp de 32 de ani.

Azi cand traiesc frustrarea si emotia alaturi de copilul meu in fata admiterii la liceu in romania anilor 2026 am inteles de ce tata intentiona sa plateasca o suma de de 100 de milioane de lei ca sa imi asigure intrarea la liceu.

In vremea aceea dadeai examen la un singur liceu la care intrai sau nu, in limita de locuri. Bataia era mare pe liceul la care concuram; habar n-aveam cu ce medii se intrase in anii precedenti. Si dupa aproape un an de meditatii la romana si la mate m-am hotarat sa-mi incerc norocul, caci ce e aceasta daca nu incercarea norocului?!

Intr-o seara tata a venit hotarat la mine spunanadu-mi ca un prieten cunoaste pe cineva la liceul respectiv si ca e dispus sa faca un CAR si sa -mi asigure intrarea. Eu si mintea mea de 14 ani i-am raspuns:

_Lasa-ma sa incerc si daca nu intru dai bani la toamna.

30 de ani am considerat ca tata a actionat asa pentru ca nu avea incredere in mine, azi inteleg ca nu -si dorea sa ma dezamageasca realitatea vietii si ca ma iubea atat de tare incat isi dorea sa ma securizeze la liceul dorit, lucru pe care si eu as fi dispusa sa-l fac azi doar ca sa elimin stresul incertitudinii.

A venit cu mine la examene si m-a asteptat sa ies dar nu mi-a spus niciodata ce simtea; dupa ce am aflat rezultatul si anume faptul ca am intrat la liceu ne-a dus la mare la Eforie o saptamana, oare era mandru de mine?

Pacat ca mandria a durat doar un an caci apoi a cazut de sus impreuna cu mine cand am ramas corigenta pe vara la Engleza in contextul in care intrasem la  filologie limbi straine, intensiv engleza iar eu in generala facusem franceza si germana. 

Azi imi doresc pentru copilul meu sa ajunga intr-un liceu in care sa se faca scoala, macar cat de cat; sa poata participa la proiecte si sa intalneasca oameni care sa-i ramana prieteni pe viata asa cum o am eu pe Lavinia inca din prima zi de liceu cand ne aliniasem la careu si medalionul pe care-l purta la gat de un vezui gri nedefinit se asortau cu ochii ei plini de lumina.