Mario Vargas Llosa, Vânturile

 Nici nu m-am intors bine din vacanta ca a trebuit sa plec din nou. O vacanta asa cum poti doar sa visezi,  o vacanta castigata la Magic Fm si organizata de Aerovacante; asa ca a trebuit sa mi reotganizez vacanta. Cum Exuvii - cartea pe care intentionam sa o iau cu mine avea scrisul foarte mic. Am comandat repede la Bookster cartea lui Mario Vargas LLosa, citisem in trecut Povestasul ( cu un click poti afla ce parere aveam dupa ce am citit-o) si in momentul comenzii am crezut ca trebuie sa fie ceva interesant.

Urcand scarile companiei in drum spre birou imediat ce am ridicat cartea de la coltul bookster, titlul asta m-a dus intr-o alta directie, am ras in gand de ideea tampita de a scrie despre asa ceva si de a citi despre asa ceva intr-o vacanta de vis. 

Rasfoind-o mi s-a confirmat. 

Cartea desi are un umor trist al omului care uita unde sta dar judeca starea de fapt a umanitatii, involutia despre care vorbesc eu ca ni se intampla, devalorizarea artei si curentul asta virtual in care ne balacim.

Mi-a placut gandirea critica a omului care abia isi tine ba...vanturile, scuze, personajul cartii nu si le tine ci chiar le povesteste. Ce fiinte ciudate suntem noi oamenii? 

Am regretat ca am ramas vreo trei zile fara carte in vacanta, m-au salvat in schimb niste integrame si da...a cam batut vantul pe plaja in Septembrie in Lesvos, nu va duceti!!