NIMIC NU SE PIERDE, TOTUL SE TRANSFORMA!

Prima zi la mall pentru Mara...shoppingul (desi subtire) a cam plictisit-o pe pitica si la un moment dat chiar a adormit ...in la partea Mac a fost foarte atenta .....cel putin asa nemai scoate si pe noi Alex la malll cu Mac-ul, in curand ne vor scoate amandoua...Nu va speriati ...in cele mai optimiste cazuri maregem o data pe luna la Mac ...de obicei ..cam de 6 ori pe an :D.

Cele patru piersici ( autor necunoscut ) Povesti populare Un ţăran avea patru fii. Odată, el se gandi să-i incerce pe fiii săi. Aşa că, într-o dimineaţă, i-a chemat la el şi i-a dat fiecăruia câte o piersică frumoasă. Omul a plecat apoi la câmp, lăsându-i să-şi vadă de treburi şi să-şi împartă ziua cum cred ei de cuviinţă. Seara însă, când s-a întors, i-a chemat pe toţi patru şi l-a întrebat pe cel mai mare: - Spune-mi, ce-ai făcut cu piersica ta ? - Ce să fac, tătucă, am mâncat-o şi-ţi mulţumesc. A fost tare bună. apoi m-am gândit că ar fi tare bine să avem şi noi un astfel de pom, aşa că, am luat sâmburele, l-am plantat în spatele casei, am udat locul şi nădăjduiesc să crească acolo un piersic frumos şi roditor. - Bine ai făcut, băiatul tatii, sunt sigur că tu o să ajungi un bun gospodar. Dar tu, îi zise celui de-al doilea, ce-ai făcut cu piersica ta ? - Eu am mâncat-o. A fost atât de bună, coaptă şi fragedă ... - Şi apoi ? - Păi, am aruncat sâmburele şi m-am dus la

Plicul ( Cartea cu jucarii ), de T. Arghezi Baruţu vrea un plic. - Nu-ţi mai dau plicuri, că le strici, îi răspunde Tătuţu, şi mă costă unul cincizeci de bani. - Vreau să chiu la Braşov... - Tot scrii şi nu mai înveţi să scrii. De un an, de când "chii", au mai ieşit opt romancieri şi zece poeţi. Te rog, Baruţule, fii serios. Şi să nu-mi mai zmângăleşti plicurile, că mă supăr. Pauză. - Dă-mi un plic, că nu mai chiu. -Dacă nu scrii, de ce-ţi mai trebuie plic? Acum nu e timp de plicuri. Du-te de te culcă: mi-ai făgăduit că ai să dormi două ceasuri, în toate zilele, după masă, ca si te duc la cinematograf. Ţine-te de cuvânt. - Mă cunc cu el! zice Baruţu. - Cu cine cu el? - Cu plicul. - Şi mi-l dai înapoi nemâzgălit şi curat? - Îl pui su'pernă. - Bine, uite un plic. Să dea naiba să mi-l mototoleşti! Miţu a prins de veste că fratele ei a căpătat un plic. - I-ai dat lui Baruţu un plic, zice Miţu. - De unde ştii? - L-am văzut. - Şi dumneata ce vrei acum? -

Cheile de Tudor Arghezi   repovestire       Erau odată, nu foarte departe de zilele noastre, doi copii, o fetiţă căreia i se zicea Miţu şi un băieţel, căruia i se zicea Baruţu (dar nu ştim ce nume aveau în realitate), care, crescând puţin mai mari, s-au supărat pe adulţi (adică pe mama lor, căreia îi ziceau măicuţa, pe tatăl lor, căruia îi ziceau tătuţu, pe unchiul Sesis - colonelul şi pe mătuşa Tătana), pentru că ţin prea multe secrete faţă de copii...   Şi anume, în casă aveau multe dulapuri cu chei, toate încuiate. Iar în dulap, alte cutii, tot cu chei, tot încuiate; şi în cutii, alte cutii mai mici, de asemenea, încuiate... Ce poate fi în dulapuri, încât Miţu şi Baruţu n-au voie să vadă? Și aşa de tare s-au supărat cei doi copii, cărora li se părea inutilă existenţa dulapurilor, din moment ce există odăile..., încât, într-o zi, când au surprins un dulap întredeschis, repede au cotrobăit în el.   Mare

Nu pot sa recunosc realitatea, nu pot sa accept ceva ce nu vreau ...mi-e greu si poate ca ar trebui sa ma opresc...urasc mila si nu o accept ..mi-e greu si totusi cred ca ar trebui sa vorbesc macar cu mine despre asta. Mi-e peste puteri sa accept ca Alex, propriul meu copil, bebelusul gingas si dulce, copilul meu drag e altfel..mi-e greu si in lupta mea spre normal am impresia ca o fortez peste puterile ei ..dar ce sa fac ..oare e timpul sa accept? sa ma opresc? nu stiu ....Fiecare zi e o provocare, fiecare zi e o lupta si doar unele zile imi aduc bucurie...mi-e greu dar ar fi timpul sa ma obisnuiesc cu gandul .... Au fost momente in care nu mi-a pasat de nimic...am fost fericita doar ca respira,, apoi am fost fericita ca merge; am trecut prin iad si orice zambet imi parea a fi raiul. Am trecut peste fiecare diagnostic si am luptat pe toate fronturile...inima e acum ok, picioarele in recuperare dar stangul deja s-a format stramb...insa deficitul de atentie, lipsa de concentrare, disla

Scoala a inceput mai devreme anul asta ..in goana dupa invatatura ..invatamantul romanesc a obosit si a decedat desi unii vor sa-l resusciteze chiar daca e aproape ingropat. Nu se mai face scoala, nu mai intereseaza pe nimeni scoala, profesorii si invatatorii au uitat sa predea si se plang permanent de salarii ca si cum ar trai intr-o tara cu un nivel de trai ridicat si ..ca si cum cineva le-ar pune pistolul la tampla si i-ar obliga sa predea ..niciunul n-a incercat reprofilarea, niciunul nu stie cum e sa lucrezi intr-o companie si sa stai peste program fara sa fi platit, niciunul nu stie cum e sa ai un patron turc sau cum  ar fi ca de 8 martie sa nu primeasca nicio floare..totusi se vaita ca si cum ar fi pe moarte. Prima zi de scoala a fost o dezamagire totala...la trei clase care au trecut din a 1a in a 2a s-au schimbat invataoarele , la clasa lui Alex nu s-a gasit inca invatatoare asa ca in prima saptamana au stat cu o invatatoare de ocazie. Directoarea a facut sedinta ...si -a exp