duminică, 20 mai 2012

Omul in mod vizibil invizibil

-Vien ici!
-Je veux uta-uta ! spuse fetita
-Mai bine joaca-te la nisip...asa vezi ... c est tres beau ton chateau! Spuse mama
-Intelege tot in romaneste dar vorbeste doar in franceza...imi spune
Aproape toti copii suntt bilincvi in cartierul asta.
-Unde locuiti ? intreb incantata ca primavara aceasta si-a adus iar puii acasa inainte de Paste...asemeni unor pasari calatoare
- La Paris. Imi raspunde folosind r-ul graseiat. Toata ziua e la cresa si doar seara vorbim romaneste in casa...
- Andrew, this is not your toy! Where is your ball?
- Hai copii nu va mai certati ...daca va mai certati mergem acasa...
Asta se intampla intr-o zi calda de primavara cand floarea corcodusilor imbie aerul iar cainii nu put si nici nu par agresivi, aproape s-au integrat in peisaj. Totul se intampla intr-un parc mic dar unicul pe o raza de 1 km, unde au mai rezistat doua leganute si doua tobogane, o jumatate de balansoar ce scartie spre deliciul copiilor iar nisipul se bate si razbate printre cojile de seminte. Copii sunt precum buburuzele  printre flori, alearga fara oprire si fiecare se joaca cu jucariile altui copil....mamicile alearga si ele strigand fiecare pe limba lor ..caci mai e o saptamana pana la Paste iar sarbatorile mai reunesc din cand in cand famliile.
Parcul e locul in care toti ma vad si ma intreaba, locul unde nimic nu conteaza...toti sunt bunici, parinti sau pur si simplu copii, si chiar daca cate o bunica se lauda cu fiica ei si femeia ce-i face curat in casa ...avantul ei e spulberat de copil:
-Veau apa...
-N-am luat...
-Veau apppppaaaaaaaaa!
-Aoleu de unde sa-i dau apa?!
Plecam usor spre casa, am vrea sa ne urcam in autobuz dar avem un carucior cu un bebelus iar asta ne transforma in ceva imposibil de urcat intr-un autobuz in care locuiesc si alte stanci ...
Ma transform incet incet intr-o piatra de rau, un bolovan mare de neclintit....un bolovan ..... Mergem prin soare si ocolim cu greu masinile ce stau in buza service-ului auto a carui activitate se desfasoara pe trotuar....primesti cateva priviri prin care ti se transmite ,, ai noroc ca esti cu copii dupa tine, si chiar si-asa puteai sa ocolesti pe sosea,, ; dupa un slalom grijuliu printre cainii intinsi la soare ce au ceva din nesimtirea locuitorilor acestui oras...e verde dar ...e momentul in care pericolul e la el acasa asa ca ii lasi sa treaca pe cei ce fac dreapta si astepti sa  traversezi strada in ultimile secunde dinainte de rosu.


In Romania totul e posibil...asta auzi la tot pasul. Nimic nu te mira aici ..totul pare normal ..nimic nu e exagerat ...suntem atat de plictisiti de viata incat nici soarele primaverii nu ne mai incalzeste. E locul perfect in care poti sa faci orice vrei, oricand vrei si oricum vrei iar daca esti norocos ...nimeni nu te va intreba nimic. Doar vecinii te judeca , dar stai linisit ei te vor judeca doar dupa modul in care te-ai imbracat azi si dupa tonul in care le dai binete.
Multi au plecat, au plecat cat mai departe de tara asta si plang de dor de casa dar n-ar veni aici decat poate la batranete. Multi au emigrat direct. Altii muncesc pe bani ci nu pe castane cum o fac eroii iubitori de patrie care au ramas in tara. De fapt acesti eroi sunt cei ce prea slabi nu si-au lasat familiile pentru bani, cei care prefera mai degraba sa se vaite decat sa se lupte. Au ramas in tara asta de fapt doar vreascuri si pietre si mal ...asa cum ramane dupa o inundatie...pe un camp de floarea soarelui...floarea smulsa din pamant pleaca si mai raman doar cei bine inradacinati...si malul imputit .

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Fi un mic comentator AICI

Marea te cheama la ea 2019