Nimic nu e intamplator

Spunem adeseori ca nimic nu e intamplator si avem impresia ca Dumnezeu in noptile de insomnii a stat si ne-a desenat destinele incercand sa le intersecteze pe unele dintre ele. Cand ne e bine abia ne mai amintim de existenta lui iar cand ne apropiem de vreun sfarsit il intrebam ,,de ce?, de ce eu?,, si totusi de data asta am sa renunt in a-mi mentine parerea ca Dumnezeu ar fi avut atatea planete pe care sa experimenteze oamenii perfecti incat trebuie sa fie destul de departe acum.
Si totusi imi amintesc ca si cum a fot ieri toata coplilaria si adolescenta mea. Perioada aceea cand iti doresti ca un prost sa te faci mare, sa devi adult si sa faci tot ce vrei. Alergand dupa maturitate de multe ori uitam sa traim clipa si abia tarziu tanjim dupa clipele acele ce acum sunt rai.
Da, rai caci in copilaria mea totul e verde, toti oamenii zambesc iar fetele urate le-am sters lasand doar umbre fade. Cei ce azi nu mai sunt fizic pe pamant, traiesc in aminterile mele. Nimic nu va putea egala gustul merelor varatice, zmeura si dudele; alergaturile si joaca. Si cu regret spun joaca ..caci azi copii nu mai au timp de joaca, abia ii mai vezi plimbandu-se cu bicicleta, rar ii mai vezi batand mingea si manjindu-se de noroi.