vineri, 26 iulie 2013

Eu sunt eu


Trenuri somnoroase pleaca intreband
Ce-i cu mine-n gara, ce-oi avea de gand,
Plec si eu din gara si tristetea-mi port
Spre mirajul galben din aeroport.

Galbena-i lumina, ochii mei sunt tristi,
Toti privesc la mine ca la teroristi.
Unde-as pune pasul liber si corect,
Fara indoiala, as parea suspect.

Si pe zi ce trece lumea-i tot mai rea,
Cand nu vreau nimica, crede ca as vrea.
Gara ma someaza, iarba nu-mi da loc,
Pe aeroporturi parca as da foc.

Incordarea-n lume a crescut cumplit,
Eu ma simt suspectul care a iubit,
Si cu cat iubirea mi-o arat firesc,
Cu atat toti ceilalti straniu ma privesc.

Am cocoasa-n spate si am maini prea mari,
Stergatori de lacrimi am la ochelari,
Cum in lumea asta totul e cum nu-i,
Ma transform in altul fara voia lui.

Bat cu pumnu-n masa si cu biciu-n cal,
Nu mai sunt patetic si sentimental,
Fug razand din gara la aeroport,
Un pistol cu apa intr-o mana port.

Pun pistolu-n ceafa la aviator,
Nu cracni, urmeaza ruta ta de zbor,
Ruta dumitale este ruta mea,
Dar eu sunt eu insumi, nu altcineva.

Vreau dupa acestea pe acest pamant
Sa ma luati cu totii drept ceea ce sunt,
Acum observ cat e de greu,
Sa va arat ca eu sunt eu.



Adrian Paunescu

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Fi un mic comentator AICI

Marea te cheama la ea 2019