Depresiv

Aproape mereu, sarbatorile ma arunca in depresie, sau poate iarna??? Pentru mine totul parca e doar o amintire, o amintire a zapezilor, a veseliei, a bunicilor si a caldurii din casa lor. Nimic nu se mai intoarce. N-aveam brad, nici Mos Craciun de multe ori dar zapada si colindele faceau ca spiritul Craciunului sa te inunde.
Si cu cat trec mai mult prin timp cu atat simt cum imbatranesc si pierd oameni castigand amintiri......
As vrea sa fie macar zapada ca sa am cu cine sa lupt, sa am pe cine sa injur si sa detest.
Dar asta e, oamenii o data plecati intre ingeri nu se mai intorc niciodata, doar vorbele lor imi mai rasuna din cand in cand in urechi si ma fac sa zambesc.....de multe ori amar.
Merg mai departe si incerc sa construiesc un puzzle de fericire impreuna cu buburuzele mele dragi care ma amuza si ma dezamuza de la o clipa la alta. Doua buburuze pline de energie dupa care strang toata ziua iar la sfarsitul zilei ma trezesc in haos si dezordine. Cerul de azi e gri ca si mintea si sufletul meu, degeaba incearca cateva raze de soare sa-l strabata caci el incapatanat ramane dens si apasa greu pe umerii pamantului plin de oameni fericiti in jurul brazilor, cadourilor si al mallurilor.
Dar trebuie sa ma intorc la mica mea pictorita inainte de a-mi repicta peretii pentru a nu stiu cata oara.
Va doresc fericire si sanatate tuturor!

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

ALFABETUL CU NUME - poezie