joi, 5 decembrie 2013

Semnificatia numelor

Uite asa am aflat cate conexiuni sunt:

Andreea si Alexandra fetele mele au cam aceeasi seminificatie a numelui:

Ambele fiind forma feminina a barbatului.


In plus am aflat ca suntem trei fete barbate si tocmai barbatul din casa e cel feminin. =)))

Alexandra

Forma feminina a numelui Alexandru - aceste doua nume au ca sursa directa numele de Alexandros, un nume masculin grecesc, care este format din verbul "alexo" - "a proteja, a apara" si "andros" - "barbat". Asadar, numele poate fi explicat prin "protector al oamenilor, al barbatilor", "cel care isi apara poporul" - "puternicul, viteazul care apara". Sfantul Alexandru, ocrotitorul Rusiei, precum si Sfantul Alexandru al Ierusalimului, sunt doar doua exemple de sfinti, din cei peste 40 care exista, care au ramas in amintirea oamenilor prin exemplul blandetii lor, al eforturilor pe care le-au facut pentru semeni, dar mai ales pentru credinta lor neclintita in Dumnezeu. Pe langa Romania, numele de Alexandru si Alexandra sunt folosite in multe alte tari, cum ar fi Israel, Germania, Anglia, Grecia, Franta, Norvegia, Suedia sau Danemarca, cu derivate ca Alex, Alexa, Alexandrescu, Alecu, Leca, Alixandru, Alexi, Alexia, Sandu, Sanda, Sandra, Alexander, Alejandro, Alexandrin, Alessandro, Sandy, Sanny etc. Raspandirea si popularitatea numelui este strans legata de numele cuceritorului Alexandru Macedon sau Alexandru cel Mare, unul dintre discipolii lui Aristotel. In timpul cuceriririlor regelui macedonean, de la Egipt la India, el a dat numele sau mai multor orase. Numele de Alexandra este atestat si in "Iliada", unde apare ca supranume pentru Casandra. Biserica orientala il celebreaza pe Sfantul Alexandru in fiecare an pe data de 30 august, iar cea occidentala pe 26 februarie. In Romania este atestat in prima parte a secolului al XIII-lea, in perioada documentelor din vremea lui Stefan cel Mare.

Andreea

Forma feminina a numelui Andrei - prenume intalnite de foarte mult timp la noi in tara, Andrei si Andreea (Andreia) reproduc substantivul grecesc "andreia", care inseamna "barbat", "curaj". Ele au patruns in limba latina si chiar in limba ebraica, de unde s-au raspandit in toata lumea crestina, datorita cultului unuia dintre cei 12 apostoli ai lui Iisus. Sfantul Apostol Andrei, fratele Sf. Pavel, prezenti in "Noul Testament" in "Evanghelia dupa Matei", a propovaduit credinta in Iisus Hristos si a sfarsit prin rastignirea sa pe o cruce in forma de X (de aici si simbolistica acestei forme care se traduce prin "pericol iminent", "pericol de moarte", denumit si "Crucea Sfantului Andrei"). Sf. Andrei este cel care a crestinat zona Marii Negre si Dobrogea, fiind considerat crestinatorul Romaniei. In cultura populara exista o serie intreaga de credinte pagane, credinte si rituri magice, datorita faptului ca 30 noiembrie este considerat "cap de iarna", iar noaptea de Sf. Andrei este o noapte a lupilor si a strigoilor, a vrajitoriilor si a farmecelor.



Urmeaza sa aflam ca Ana e mama Alexandrei si Elisabeta



Ana

Acest prenume este unul dintre cele mai cunoscute si uzitate prenume din onomastica crestina, datorita vechimii si provenientei lui directe din Vechiul si Noul Testament. La baza lui stau forma greceasca de Anna-es si latina de Anna. Ele reproduc un vechi nume ebraic Hannah, care se pare ca vine de la verbul "hanan", tradus prin "a avea mila, a binevoi". Se considera ca Hannah vine dintr-un substantiv ce are sensul de: "ascultarea rugaciunii", "mila", "bunavointa", "indurarea lui Dumnezeu", "binevoitor". Se cunosc si alte interpretari ale numelui, care spun ca Hannah este o abreviere a unei fraze, care insemna "Iahve s-a indurat". Conform textului biblic, Ana era o foarte mare credincioasa si, ajunsa la batranete, avea o mare neimplinire sufleteasca, anume aceea de a nu avea copii. Cu foarte multa rugaciune si post sever, Dumnezeu "s-a milostit" si i-a daruit o fiica, pe Sfanta Fecioara Maria.



Mara

Numele apare atestat inca din primele decenii ale sec. al XV-lea si este considerat ca fiind precursorul mult mai cunoscutului nume de Maria. Cercetatorii afirma ca numele de Mara are, insa, origine biblica, reproducand un nume ebraic, purtat de soacra lui Ruth in "Vechiul Testament" ("Cartea lui Ruth"). Aceasta era cunoscuta sub doua nume: Noemi si Marah. Primul nume provine din ebraicul "noam" si inseamna "placere, bucurie, fericire", iar al doilea nume are ca radacina tot un cuvant ebraic "marah" care se traduce prin "amar, inversunat". Exista pareri, insa, care sustin ca numele de Mar(a)a provine din substantivul comun "maracine", care la randul sau vine din latinescul "marrucina" (pastrat in cuvantul italian "marruca"). In documentele romanesti, Mara este atestat in anul 1418, ca fiind sotia lui Mircea cel Batran. Numele a fost raspandit si datorita romanului "Mara" a lui Ioan Slavici, scris in anul 1906, in care eroina principala, care are acest nume, se inscrie in categoria personajelor puternice, ambitioase, care sugereaza stabilitate, fiind un factor important de echilibru.

Elisabeta

Raspandit in Europa si in toata lumea, datorita in principal influentei Bibliei, Elisabeta isi are originile intr-un vechi nume ebraic Elisheba sau Elizewa. Corespondnetul "El" il denumeste pe "Dumnezeu", iar "sheba" cifra "sapte" - cifra perfectiunii si simbolul plenitudinii. Amandoua formeaza un cuvant compus cu semnificatia "Dumnezeu ete perfectiunea". Exista doua mari sfinte care au purtat acest nume. Elisabeta, sotia lui Zaharia, mama Sfantului Ioan Botezatorul. Ea a influentat foarte mult viata crestineasca, mai ales in ceea ce priveste sfintenia umana. Pomenirea Sfintei Elisabeta se face de bsierica orientala la data de 24 iunie, ziua de nastere a Sfantului Ioan Botezatorul, iar bsierica occidentala la data de 5 noiembrie, impreuna cu Sfantul Zaharia, tatal Sfantului Ioan Botezatorul

si astfel Elisabeta este mama lui Ioan Botezatorul


Ioan

Forma masculina a numelui Ioana - prenume specifice romanesti, Ioan si Ioana reproduc un vechi nume ebraic Johanan. Acesta este format din forma scurta de "Jo", abreviere curenta pentru "Jahve" ("Ilie") si verbul "hanan" - "a face o favoare", "a avea mila", "a milui", semnificand "Dumnezeu a avut mila, a facut favoare". La origine este o formula de multumire adresata divinitatii, care a binevoit sa faca posibila nasterea unui copil. Raspandirea numelui se explica, in primul rand, prin faptul ca au existat sfinti care au purtat acest nume, martori de seama la minunile lui Hristos. Sf. Ioan Botezatorul, cel mai insemnat dintre sfintii care au influentat onomastica crestina, are in calendarul ortodox mai multe zile de pomenire. El si-a petrecut viata slujind in pustie si vestind venirea Domnului, predicand necesitatea pocaintei si a botezului cu apa. Sf. Ioan Evanghelistul, numit si "ucenicul iubit al lui Hristos", cel mai tanar dintre ucenicii lui Iisus, a fost cel care nu l-a parasit nicio clipa, fiind martor la toata suferinta pe care a trait-o Mantuitorul pe cruce. "Evanghelia" scrisa de el este cea mai inalta in invataminte din punct de vedere spiritual. In multe locuri din intreaga lume, luna iunie poarta numele "Sfantului Ion" - Mes de San Gioan (Franta), San Gioan (Italia), Jehansmand (Germania) sau Szent Janosho (Ungaria). In limba romana, numele Ion-Ioana a patruns in diferite perioade istorice, astfel explicandu-se existenta unor forme prezente, destul de diferite unele de altele.

Daniel

Forma masculina a numelui Daniela - aceste prenume au o vechime considerabila si se regasesc in istoria si traditia multor popoare. Ele au la baza numele unui profet biblic, Daniyel, a carui viata este istorisita in "Cartea lui Daniel", din Vechiul Testament. Lingvistii explica acest nume prin doua elemente specifice limbii ebraice: "Dan" (cu sensul de "judecata", dar si "indurare", "daruiere") + "-ihel", o prescurtare cu care era desemnat Jahve (Dumnezeu). Traducerea sa fiind de "Dumnezeu e judecatorul tuturor" sau "Dumnezeu s-a indurat". Exista unii cercetatori care sustin ca numele ar proveni de la expresia germanica care indica un "locuitor al Danemarcei", insa, aceasta explicatie nu are baze reale. Fiind, asadar, doua nume crestine, au fost preluate si se gasesc atestate in Europa inainte de secolul al XII-lea, atat in biserica occidentala, cat si cea orientala. In documente ale Tarii Romanesti, numele de Daniel apare pentru prima data in anul 1123, in varianta Danila - de unde au derivat numele de Danila sau Nila. Forma actuala a numelui este de data recenta si se afla sub influenta greaca. In limba latina numele avea forma de Daniel, Danielis sau Danielus, iar in greaca Daniil. La noi in tara, raspandirea este atestata si de legenda lui Sf. Daniil Sihastru (supranumit in anul 1599 "Daniil cel Nou"), despre care se spune ca a fost calugar la manastirea Voronet si l-ar fi sustinut moral pe Stefan cel Mare, devenindu-i duhovnic de incredere. Exista numeroase forme care deriva de la aceste prenume: Daneil, Danieliuc, Danielopol, Danila, Danil, Danale, Adaniloaie, Danielache, Danielas, Danielopol, Daniloc si altele, folosite indeosebi ca nume de familie. In Romania, statisticile arata ca, in anul 2007, peste 87.000 dintre romani poarta prenumele de Daniel sau Daniela.




Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Fi un mic comentator AICI

Marea te cheama la ea 2019