N-am avut niciodata prieteni pe care sa-i invit la mine, sa facem un gratar sa ne imbatam muci...sa dansam pana dimineata. De cand m-am maritat am uitat cuvantul dans sau galagie..totul a fost ca o strangere de fonduri catre musuroi de un colectiv format din doua furnici ametite si cu grade routabile in functie de bataia vantului. Romanu meu are prieteni super misto alaturi de care bem de Paste sau de Revelion si ne povestim viata ...cam atat...sa spunem un fel de intalnire anuala...dupa care de fiecare data mi-e foarte rau a doua zi...asadar incerc s-o mai raresc putin. Aseara am avut surpriza sa descopar un mesaj pe FB de la o fosta colega de liceu, chiar si ea imi mentioneaza ca i-am fost o buna prietena...au trecut ceva ani de atunci si imi dau seama ca n-as fi recunoscut-o niciodata pe strada...are doar cateva contururi din adolescenta pe care o stiam eu. Acum ca ma gandesc la zilele adolescentei mele imi dau seama ca aveam o multime de prieteni pe vremea liceului, era...