NIMIC NU SE PIERDE, TOTUL SE TRANSFORMA!

Daca treceti prin Targul Jiu, nu ratati Coloana Infinitului, se afla chiar la iesirea din oras. In parcul de langa stadionul in constructie puteti vedea Masa Tacerii si Poarta Sarutului, si in spatele parcului Jiul cel frumos curgator. Coloana insa mi-a placut cel mai mult, la fel si parcul in care este amplasata.

Locul in care s-a descoperit cranii de lei ( lei care au trait acum zeci de mii de ani pe teritoriul tarii noastre); ursi de caverna si un craniu de femeie preistorica. Denumirea vine datorita faptului ca in acest loc abia vizibil in munte pe timpul cotropitorilor se ascundeau femeile, copiii si batranii. In pestera fotografiatul este permis doar daca se achita taxa de fotografiat. Daca nu va puteti apleca la 90 de grade sau sa mergeti in stil mersul piticului pe o bucata de 5m cel putin, recomand sa nu intrati in pestera. Pestera este fascinant de frumoasa dar si dificil de parcurs, mai ales ca domnul ghid a avut un ritm destul de alert si pe anumite portiuni era dificil sa ne tinem dupa el, mai ales ca lumina sta aprinsa doar pe anumite portiuni si nu trebuie sa stati departe de grup. Intrarea in pestera se face pe o parte si se iese pe  o alta parte a muntelui. Tipic romanesc mi s-a parut intrarea frumos amenajata, cu trepte si balustrade ...in timp ce iesirea este p

Daca nu ati ajuns pana acum la Polovragi e cazul sa o faceti. In pestera sunt 9 grade, 600m vizitabili, un aer atat de curat pe care l-am simtit  mult timp  dupa iesire; povestea ghidului face vizita foarte placuta. Ghida de care am avut noi parte mi s-a parut fantastica. Am aflat de la ea multe povesti frumoase. Denumirea de Polovragi vine de la vracii locului si plantele tamaduitoare.

Ana a fost intotdeauna fascinata de pompieri si meseria aceasta de super erou..asa ca fara sa vrem ..ocolind cozile si imbulzelile din Noaptea Muzeelor, am ajuns la Foisor...Vazandu-l Mara a spus: ,, Uite un far!" ; da...era un fel de far care supraveghea Bucurestiul...acum fiind o cladire normala..atunci in vremuri apuse fiind cea mai inalta cladire din Bucuresti. Am urcat o multime de scari, eu personal ma asteptam la mai mult, copiiilor le-a placut; eu mi-as fi dorit sa putem sa privim Bucurestiul de acolo de sus...ne-am strecurat la un geam dar era semiopac din cauza prafului. Am realizat cat de greu era sa fii pompieri acum 100 de ani, cand galeata era de lemn, costumul era de azbest si o multime de minunatii...este interesant de vazut...e un fel de isorie a acestei meserii minunate. Cat am stat la coada, fetele s-au pozat cu masinile si casca de pompieri care impreuna cu o formatie minunata au facut asteptarea la coada foarte placuta.

Un muzeu de care habar nu aveam  ne-a inseninat seara, pe langa vizionarea hartilor am cautat comorile impreuna cu copilul si ne-am relaxat ascultand muzica jazz. Toate acestea in timp ce copilul cel mare participa la Atelierul de busole impreuna cu doi colegi si doamna Liana,  o minune de doamna diriginta..asa cum toate ar trebui sa fie..