CALOMNII MITOLOGICE - OCTAVIAN PALER

Ma bucur mult ca am avut ocazia sa-l descopar pe minunatul om Octavian Paler. L-am simpatizat maxim inca din ,, Desertul pentru totdeauna", unde virgula de la s....m-a facut sa cred ca va fi o carte in care voi citi despre eclere cu nes si cozonaci cu nuca...insa...diacritica mi-a dat cu romana in cap..puneti voi diacriticile la romana ....

<< Calomnii mitologice>> e o carte care te alearga putin prin legende si mitologie, dl. Paler pare mai degraba un avocat al lui Don Juan, al lui Don Quijote dar mai ales al lui Narcis...ptii ce mi-a schimbat perspectiva despre Narcis la 360 de grade, din infatuatul narcisist in pledoaria dlui Paler acesta ajung o victima a sistemului.  Cam despre asta e cartea, despre o alta perspectiva. Pana la urma nimic nu e ceea ce pare si nici Don Juan n-ar fi fost ceea ce a fost daca la un moment dat s-ar fi asezat la casa lui. Iti dai seama ca ai judecat lucrurile pana in momentul asta...asa cu gloata.

 La inceput poate parea putin plictisitor, te cam pierzi in detalii, mai ales daca n-ai fost vreun iubitor al Legendelor Olimpului ( totusi de cateva cunostinte de baza, ar fi nevoie)...daar dl Paler nu ma lasa la greu, stiu ca in cartile sale mai strecoara macar cate o amintire personala care ma trimite automat in satul copilariei mele, cu fluturi, flori, rate si gaste; cu garla cea frumos curgatoare, cu Valeni-ul la care pleca bunica sa cumpere de toate si pe care eu nu l-am vazut decat din masina pe la vreo 16 ani, cu targul saptamanal spre care alergau toti la prima ora, pe semiintuneric sa ia tarate si apoi se intorceau si se gateau pentru cumparaturile de piata si socializarile saptamanale. De data asta insa ma si aduce cu picioarele pe pamant si parca-mi spune ca nimic din ceea ce a fost atunci azi nu mai e ...si acum cand ma intorc in satul copilariei mele ma simt atat de departe de acele timpuri simple, fericite si ingropate in trecut. Doar ca pt dl Paler Alunis Prahova este Lisa - Sibiu, Valeni este Fagaras.

Ce ne apropie si mai mult este de fapt stramutarea copilului de la tara si adus la Bucuresti, ruperea de rai, drama inadaptatului care doar se camufleaza in adaptat si care intr-o zi ajunge sa nu mai apartina nici satului si nici orasului. Saracia adolescentului care tine de banii de bilet. In plus drumul Ferentari - Piata Unirii  este singura cale fizica de dincolo de timp care ne uneste.