NIMIC NU SE PIERDE, TOTUL SE TRANSFORMA!

 Cand sunt intrebata daca ma descurc cu  mai multe taskuri in acelasi timp ar trebui sa povestesc interlocutorului si despre faptul ca citesc 3 carti concomitent. Nu cred ca e un lucru usor. Toata treaba e sa fie putin diferite...domeniile De exwemplu acum citesc: Vibratia e totul  #Vex King Vibratia e totul  #Vex King   (  (mai multe detalii , click pe link)  ) - o carte fabuloasa care te invata cum sa iti ridici singur vibratia, cum sa traiesti in armonie cu tine si cu gandurile tale. O carte pe care trebuie sa o citesc incet, sa rumeg fiecare capitol. O carte care ar trebui sa fie materie la scoala. Scrum master - in limba engleza pentru ca in romana nu am gasit-o, The art of doing twice the job in half the time - de taticul scrum-ului Jeff Sutherland, de la care am aflat ca eu cam folosesc metoda asta Scrum, si ca de asta lucrez atat de diferit de cei de pe langa mine si cam d-aia pot sa lucrez cu o incarcare demna de un magar si sa mai am si ceva timp pentru altele, totusi Suther

 Am petrecut foarte putin timp in acest orasel insa am simtit ca intr-o zi ma voi intoarce. Mi-a placut foarte mult, un aer putin medieval, putin altfel, oameni foarte amabili, cateva terase dragute,  caldiri vechi si niste stradute cu porti la intrare care parca te invitau sa faci o excursie in timp, ultite rurale si o liniste aparte. Mi-a parut rau de faptul ca biserica era inchisa, oricat de veche, pretioasa, etc. ar fi o biserica nu mi se pare lucru mai urat decat sa o vad inchisa cu un lant si un lacat, probabil ca in acceptia mea biserica trebuie sa fie libera.  CASA DE LEMN O terasa cu restaurant la subsol ...magnific Pot sa spun ca m-am simtit putin in alta tara, desi se vorbea romaneste foarte bine, desi plateam in ron :)). Imi doresc sa ma intorc si sa-mi petrec o seara la Jazz Caffe

 Am avut si anul acesta onoarea sa asist la acest concurs festival international la care participa copii talentati si muncitori din toata tara si lumea. Un concurs maraton, la care copiii ar fi bine sa ajunga dimineata cu o ora inainte de a incepe pentru a testa pianul ca apoi sa spere la un premiu pana pe la orele 18.00, dupa cei cca 100 de participanti au terminat participarea si juriul delibereaza. Din pacate, bunul simt in primul rand, ma opreste sa incarc poze sau filmulete cu alti participanti.  Tot ce pot spune este ca anul acesta concursul festival s-a desfasurat la Palatul Copiilor in sala mare si acest lucru mi-a placut foarte, foarte mult, scena, luminile, sunetul - totul a fost la un nivel profesionist. Felicitari dnei Ivan pentru organizarea acestui festival . 

Cat p-aci sa-i ratam. Initial am urcat pana la un mal rosu care chiar asa se numeste. Apoi am intrebat o fata cum se ajunge la Trovanti, ne-a spus ca din centru de langa piata trebuie sa facem stanga pe strada Matraguni ( sunt doua strazi cu acelasi nume) asta n-am inteles-o...caci wazeul ne ducea pe o strada cu acelasi nume, fiind foarte ingusta, am oprit sa intrebam si un barbat la o varsta de cca 40 de ani. -Stiti cum se ajunge la trovanti? _ AAA? -Niste bolovani mari aici in zona - Nu stiu , nu ave asa ceva. Si uite asa unul "hais si altul cea ", plecam spre trovanti conform indicatiilor initiale. Doar ca urcarea se face in panta si aproape ajunsi n-am avut unde parca, asa ca intr-un loc ingust, intoarcem masina, coborand...eu imi stric dispozitia gandindu-ma ca iar am ratat un oboectiv "la mustata". Asa cum am facut de multe ori. Imi propune omul meu sa mergem la Slanic sa vedem cu s-a surpat ...soseaua si Baia Baciului, ma imbufnez...caci eu vreau bolovani. In

 O carte pentru care trebuie sa fii pregatit. Nu prea o recomand omului modern obisnuit. Totul ti se pare ca se intampla in reluare. Am citit-o destul de greu. Aveam asteptari mari intrucat am gasit prin diverse carti referinte la Hans Castorp, personajul principal, cu care ma identific in multe puncte, mai ales in mediocru si delasare, in plus pe amandoi munca ne oboseste. Totusi punctul in care mi-as fi dorit sa ma aseman, nu exista si anume: o mostenire care sa-mi asigure o lancezeala intr-un sanatoriu ....insa , poate ca e mai bine asa caci daca te gandesti bine, aia nu prea e viata e doar o simulare.  Desi ideea principala am inteles-o. O societate bolnava, mai mult sau mai putin care ramane intr-o zona de comfort si in "minunata" vibratie de victima. Cu cat esti mai bolnav cu atat esti mai compatimit si mai bagat in seama. O viata de lancezeala asa cum spera tot omul sa aiba undeva ,,la pensie" Ideea in sine e geniala, oameni din patura sociala superioara din diver