Muntele Vrajit - Thomas Mann
O carte pentru care trebuie sa fii pregatit. Nu prea o recomand omului modern obisnuit. Totul ti se pare ca se intampla in reluare. Am citit-o destul de greu. Aveam asteptari mari intrucat am gasit prin diverse carti referinte la Hans Castorp, personajul principal, cu care ma identific in multe puncte, mai ales in mediocru si delasare, in plus pe amandoi munca ne oboseste. Totusi punctul in care mi-as fi dorit sa ma aseman, nu exista si anume: o mostenire care sa-mi asigure o lancezeala intr-un sanatoriu ....insa , poate ca e mai bine asa caci daca te gandesti bine, aia nu prea e viata e doar o simulare.
Desi ideea principala am inteles-o. O societate bolnava, mai mult sau mai putin care ramane intr-o zona de comfort si in "minunata" vibratie de victima. Cu cat esti mai bolnav cu atat esti mai compatimit si mai bagat in seama. O viata de lancezeala asa cum spera tot omul sa aiba undeva ,,la pensie"
Ideea in sine e geniala, oameni din patura sociala superioara din diverese tari/. culturi si cu diverse profesii, totusi pentru mine a fost foarte dificil sa nu compar acest sanatoriu ( care are si masa si odihna) cu corporatia in care lucrez de 20 de ani, desi initial am venit asa pentru putina experienta, si de care imi este foarte greu sa ma mai dezlipesc. In plus aici cu cat te vaiti mai mult de munca cu atat esti mai bolnav.
Peste anumite pasaje de descrieri am sarit si am inteles cititul pe diagonala.... totusi astept volumul 2 caci volumul 1 bineinteles ca se termina intr-un punct culminant asemeni serialelor de azi. Am de gand insa sa citesc volumul pe diagonala.
Pentru cei care vor sa ma contrazica spunandu-mi ca viata asta de sanatoriu e IDEALUL, tin sa mentionez ca am citit cartea in minivacanta de Pasti si 1 mai, si am rezonat maxim la episoadele de ,,cura de odihna" + somnnnn, concluzia e ca nu e bine nici asa.
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Comment or no comment?