TROVANTII DIN BERTEA _ PRAHOVA

Cat p-aci sa-i ratam. Initial am urcat pana la un mal rosu care chiar asa se numeste. Apoi am intrebat o fata cum se ajunge la Trovanti, ne-a spus ca din centru de langa piata trebuie sa facem stanga pe strada Matraguni ( sunt doua strazi cu acelasi nume) asta n-am inteles-o...caci wazeul ne ducea pe o strada cu acelasi nume, fiind foarte ingusta, am oprit sa intrebam si un barbat la o varsta de cca 40 de ani.

-Stiti cum se ajunge la trovanti?

_ AAA?

-Niste bolovani mari aici in zona

- Nu stiu , nu ave asa ceva.

Si uite asa unul "hais si altul cea ", plecam spre trovanti conform indicatiilor initiale. Doar ca urcarea se face in panta si aproape ajunsi n-am avut unde parca, asa ca intr-un loc ingust, intoarcem masina, coborand...eu imi stric dispozitia gandindu-ma ca iar am ratat un oboectiv "la mustata". Asa cum am facut de multe ori.

Imi propune omul meu sa mergem la Slanic sa vedem cu s-a surpat ...soseaua si Baia Baciului, ma imbufnez...caci eu vreau bolovani.

Infige masina mai jos intr-un loc convenabil si incepem sa urcam de unde coborasem cu masina.

Hmmm de unde intorsesem mai erau cca 20m pana la Islaz, siiiii caini, noroc ca am manageriat bine problema. si am strigat calm "Acasa!", eu nu am o frica atat de mare de caini, al meu tara un bat. 

Ajunsi in Islaz, vedem 3 masini parcate, dar nici tipenie de om. 

Aici se fac 3 drumuri, pe primul s-a dus o masina la casa ei, deci nu.

Poteca duce spre varf, unde se vede un foisor si o cruce, urcus abrupt, deci ,,da" zise al meu si eu ca o gaina zapacita il urmez. In varf vedem si o bisericuta draguta. Dar nici urma de bolovani. 

Hmmm..atat de aproape.

Logica imi spune ca bolovanii trebuie sa se duca cumva la vale, deci ne intoarcem si o luam pe drumul nr. 3, intr-un luminis vedem un ,,meteorit" asa ne-a dat impresia, muschiul asezat pe el ii dadea alura unui glob pamantesc. 

Mai jos ca o buturuga retezata apare un alt trovant, incredibil de mare  si foarte usor de asemanat cu o buturuga.

Si totusi, parca n-ar fi tot atat, iesim din zona, pe care recunosc ca pe timp de vara m-as fi ferit putin ( mult) de serpi.

Mergem in sus, dam de niste gunoi aruncat;  gunoi tip balega de cal, deci ok. Si ni se desfasoara in fata o imagine uluitoare. Infipta intr-un nisip alunecos, pe o creasta. Asadar recomand atentie maxima, si mai ales grija daca sunt copii. 

Peisajul din toata zona e uluitor, chipurile de oameni din anumite profile ma duc brusc cu gandul la sfinx. Apoi sunt recunoscatoare ca am reusit sa-i , in sfarsit. Uneori cele mai mari comori sunr langa noi si nu e nevoie sa colinzi toata lumea pentru ele.