NIMIC NU SE PIERDE, TOTUL SE TRANSFORMA!

Pt ca si sorcova si fustitele au intrat cam la aceeasi categorie...dar important e ca si+au facut treaba ; fetele au fost foarte incantate de fustite .

Adio 2012...nu ne vom mai intalni decat in amintiri ...din fericire in mare parte ..amintiri frumoase   Handmade

A mai trecut un an cu bune si cu rele dar mai mult cu bune .  N-am reusit inca sa-mi indeplinesc visul de a vedea cerul deasupra unei alte tari insa am ramas ca intotdeauna cuminte acasa si m-am bucurat de micile fructe ale casatoriei....apropo de asta m-am saturat de strans jucarii. Realizarile anului sunt urmatoarele: Alex a invatat tabla inmultirii (fie vorba intre noi ...mai bine decat mine) si impartirea. Mara a pornit-o pe cont propriu pe la 9 luni si pe la 1 an si 3 luni a inceput comunicarea in mod eficient. Ii place sa mearga pe tocuri, sa se balaceasca in baie cat mai mult, sa se catere, a renuntat la suzeta....jucaria preferata se rezuma la o cutie goala....cat despre mine ..n-am prea reusit sa mai fac nimic ....decat mancare, curatenie si vase ..asemeni unui robotel ....si nici scrisul nu  ma mai satisface ca alta data...cam atat deocamdata.

Nu stiu cat de credinciosi sunt oamenii dar cert e ca de cate ori se afiseaza moastele unui Sfant la vreo biserica e inghesuiala mare, eu mereu imi fac cruce si ma intreb de unde bai nene atatia credinciosi. Stiu doar ca n-am prea vazut oameni buni si iertatori nici in autobuz, nici in statii, nici in trafic, nici la metrou, nici pe strada, nici la coada la paine ....si totusi.......In fiecare an vad o multime minunata stand la o coada luuunga de tot ..de la 11 IUNIE via Pta Unirii spre dealul mitropoliei... coada pe 5-6 randuri. Oameni in marea lor parte trecuti de prima tinerete....probabil la pensie si cu o multime de timp inutil pe cap...ici colo cate un tanar..somer probabil caci mi-e greu sa cred ca-si ia cineva concediu ca sa stea 3 zile la coada cu lenjeria in mana band covrigi si mancand cafea de la dozator.... Totusi am remarcat ca desi multi isi butonau telefoanele acolo in gramada aia nu fuma nimeni deci....... e clar nefumatorii au deci mai mult timp. Eu m-am bucurat caci ...

Intotdeauna povestile neimplinite de dragoste au ramas in mintea oamenilor ca cele mai mari povesti de iubire, sacrificiul suprem a parut intotdeauna cand cei doi au dat totul murind in nemurirea iubirii. Povestile in care el si ea au decis sa mearga impreuna pe acelasi timp ucigand in timp pasiunea nebuna a tineretii dar pastrand dragostea, inmultind-o si impartind-o, luptand zide zi pentru pastrarea ei si improscand-o din cand in cand cu micile neajunsuri ale vietii au ramas si sunt povesti banale. Si cu toate astea fiecare dintre noi are cel putin o poveste frumoasa si banala de dragoste pe care nimeni nu risca sa o povesteasca de frica ridicolului.