Romania 2013 - Bucuresti , viitor trecut

 Nu mor caii cand vor cainii...ci doar oamenii, dar nici ca ne pasa.

 Nu ma uit la tv prea mult, dar a fost suficient sa vad cum recent un copil de 4 ani a fost sfasiat de caini chiar in mijlocul unei capitale europene, si culmea, nu in sectorul 5 al acesteia.

Iubesc cainii dar nu in mod maniac, imi detest vecinii care isi tin cainii pe strada si chiar recent am avut discutii cu o javra..de obicei cainii isi iau trasaturile de la stapan.

Si imi vine sa vomit ori de cate ori copii mei au intentia sa deseneze pe asfalt. La noi e frumos, cand imi duc copii la scoala sau la gradinita la ora 7.00 dimineata cand nu e nimeni sa ma auda tipand, as prefera sincer sa ocolesc prin cea mai apropiata padure. Povestea Scufitei Rosii transforma lupul in caine.

 Nu ma judecati gresit dar in orasul asta sunt mai multi caini si sobolani decat oameni.

Ati vazut filmul ,, Planeta maimutelor,, cand oamenii sunt inferiori, a fost interesanta ideea si poate autorul ar fi fost mult mai inspirat daca ar fi trait aici doar ca aici e ,, Planeta cainilor,,.

Mara e disperata dupa animale ...inca de cand avea 6 luni intindea mana, din carucior, catre cainii de la intersectia unde trebuia sa astept sa se faca verde si eram inconjurata de patrupezii puricosi si cu priviri tulburi si colti ascutiti.  Am tot incercat sa-i explic...dar degeaba. 

Am iubit filmul 101dalmatieni, tot timpul am avut un catel in curte, au fost momente in care am adoptat si pui de caini aruncati pe prundul parcului. Asta e problema, in Bucuresti s-au strans prea multe mentalitati de prund, cand orice se poate arunca pe malul raului.

Ii inteleg pe iubitorii de caini dar rar ii gasesc pe iubitorii de oameni. Trecem pe strada si dam hrana la caini dar n-am da un colt de paine batranicii de la colt, pentru ca sigur e cineva care i-l ia si se imbogateste. Ducem cainii la vaccin, ii castram. ii pieptanam..dar ii privim crucis pe oamenii care fac chimioterapie.

Ce sa faca primarii, autoritatile.... sa le vanda la chinezi? sa faca o adoptie sau neutralizare, sa-si asume cineva pacatele, blestemele? , cat ne costa? dar cat ne iese? dar.........

Nu doar capitala e in situatia asta, fauna romaniei e bogata. Pe plaja la mare cine doarme noaptea pe sezlong? Pe partie la Predeal, cine-ti implora o mangaiere si o bucata de paine....in gara, in statie ....n-am mai fost de mult la Babele ..poate ca si pe ele le pazeste un caine, sau mai multi?

Solutii....nu avem...ii iubim...macar daca din blana lor am putea sa facem curele de ceas. Iubim si fazanii dar ne place gustul. Si iepurii sunt buni chiar daca-s dragalasi. Iar porcul e porc nu poti avea sentimente fata de el. 

Suntem niste nesimtiti carnivori  ce iubim cainii mai mult decat orice. Pai daca pe vremea lui Mihai Viteazu erau atatia caini sa fi vazut cum fugeau turcii cu cainele agatat de turul salvarilor.  

Noi suntem romani, noi suntem romani s-ar fi transformat in"noi suntem caini, noi suntem caini"; da noi oamenii suntem niste caini cu suflete de vipere. Noi nu muscam cu coltii ci doar din priviri si cuvinte si chiar prin nepasare.

Atat cat nu e al nostru nu ne doare. Abia astept sa citesc peste timp acest post si sa-mi amintesc cum in 2013 intalneam un caine la fiecare pas sau vedeam un caine in fiecare reportaj tv si am sa ma uit la pozele facute in bucuresti copiilor, langa excremente si caini.

Imi aduc aminte compunerile in care trebuia sa ne imaginam viitorul: imi imaginam computere, o retea de comunicare online, sosele rulante, navete spatiale...dar niciodata cainii la putere.

Suficient ..caci la nervi ma precipit...si spun prostii.