Toamna

Linisteee, vine toamna prin ramuri de suflet
Si coboara pe pamant, rece si calda in acelasi timp
Ploua cu lacrimi de soare si parca
nici umbra nu se mai vede prin iarba
care nu mai e nici verde nici galbena
Te chem surd ca si cum as sopti
apoi strig cat ma tin puterile
sa te intorci, sa te ridici, sa vii spre lumina
dar pe tine te trage toamna inapoi
spre nicaieri
si tip si vin catre tine
dar timpul se opreste
si tot ce pot sa fac e sa ma gandesc la vara ce
tocmai a trecut si nu se va mai intoarce niciodata

Ma ierti, te uit si trecem prin toamna
Pustii, singuri si lasi
Ne mai privim in amintiri din cand in cand
Dar le stergem repede cu orice alta urma de gand
Trece toamna dar ramurile de suflet raman
goale, inerte si fragile sperand........