marți, 3 iunie 2014

Alta fila din viata mea

Am mai spus-o si poate ma repet ,, Dumnezeu ii da omului atat cat poate sa duca".. de multe ori ma alin cu asta, alteori as vrea sa-i trimit un mesaj si sa-I , spun GATA nu mai pot. Imi  e suficient, GATA.
In scoala eram mereu mama ranitilor, ajutam toti colegii repetenti sa treaca clasa, nu radeam de nimeni si chiar ma apropiam de cei de care toata clasa radea. Acum ma simt ca si lovita de un bumerang fix in moalele capului si cel mai dureros e ca eu nu prea am aruncat cu  betze, ba dimpotriva. O fi poate legea atractiei ..nu stiu.
N-am sa o uit pe Marieta o fata defavorizata din toate punctele de vedere, repetenta si clasata la noi in clasa. Inainte de un extemporal la biologie a ajutat-o sa invete, o ascultam (eu cu cartea deschisa) in fiecare pauza.  La extemporal dupa ce a terminat de raspuns la toate intrebarile, ea a deschis cartea. Profesoara a prins-o i-a dat 1 si a certat-o, ea inocenta i-a spus ca deschisese cartea pentru a-si corecta lucrarea. N-a inteles-o iar eu nu i-am luat apararea ....ramasesem cu urme adanci ale comunismului scolar in care nu aveai voie sa spui nimic. Perioada comunismului scolar 1-4  ( atat l-am prins) m-a marcat pana  la maturitate. Am prins libertatea intr-un moment in care nu stiam ce inseamna.



Nu sunt multe de spus, nu sunt lucruri complicate. Ana a avut o zi oribila azi la scoala, doar cand ma gandesc imi vine sa plang.Toate in viata sunt trecatoare dar mie cel mai teama mi-e de urma pe care o lasa o amintire.

Tot ne straduim sa lasam amntiri frumoase si parca tot jucam poker cu viata. Iar careul nostru de popi e uneori invins si umilit...oare cum e posibil asa ceva?




Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Fi un mic comentator AICI

Pestera Noiembrie 2019