CARTE ALFABET - PARTEA I - ABC
DESENUL ALFABETULUI VIU
TEXT DE BARBU BREZIANU
A fost odata in imparatia Apelor Albastre, un gandacel al carui nume era Arapila.
Arapila era un aprig Cavaler Gandac si avea o prietena balaie, o albina care se numea Ana.
De obicei pe la amiaza, dumneaei, albina, zbura prin prisaca dupa flori si dupa miere tocmai departe peste sapte hotare, in poiana din Ostrovul Alunilor.
Dar intr-o afurisita zi - din nebagare de seama - albinuta Ana se lovi de o ramura de alun si isi scranti aripioara.
- Ajutor! Ajutor! Aripa mea, se vaicarea ea indurerata.
Ager de ureche - auzindu-i - jalnicul zumzet - Arapila alerga atunci la Prima Farmacie Gandaceasca si ceru o alifie pentru aripi, apoi - pas alergator - porni sa-i duca leacul.
Dar n-apuca sa ajunga pe malul apei, cand ........
Babita, bastinasa baltilor - bosumflata si burzuluita - il opri si bolborosi:
- Bo, bo, bo! incotro barzaune?
- Buna dimineata, Baba Babita! Ia as dori sa trec prin Ostrov, unde-n balarii zace, o biata albina betegita si bolnava. Auzi-o cum bazaie si se boceste: “Baz - baz - baz....”
- Baz ne - baz, in baltile mele n-ai sa mi te balacesti, Buhai al Bulboanelor! Piei! sau te -imbuc - boscorodi iar Babita.
Arapila dadu atunci buzna si facand baltabac se rostogoli buimac, de-a berbeleacul, pana- n fundul baltii.
Culcat sub clestarul apelor un caras cugeta cuminte la ciudateniile nechibzuitei caracude .... Cand, dinspre ceruri - ca un fulger - starnind clabuci cenusii, cobora Arapila.
Cicalitor, cuprins de o crancena manie, Carasul carmi spre el ca sa mi-l chelfaneasca.
Curajos cum il cunoastem, Cavaler - Gandac facu cale -ntoarsa, incurcandu-se, impleticindu-se printre ciucurii unui covor de matasea broastei.
Dar colac peste pupaza, sus, cand sa iasa - se ciocni de un ratoi caraghios.
TEXT DE BARBU BREZIANU
A fost odata in imparatia Apelor Albastre, un gandacel al carui nume era Arapila.
Arapila era un aprig Cavaler Gandac si avea o prietena balaie, o albina care se numea Ana.
De obicei pe la amiaza, dumneaei, albina, zbura prin prisaca dupa flori si dupa miere tocmai departe peste sapte hotare, in poiana din Ostrovul Alunilor.
Dar intr-o afurisita zi - din nebagare de seama - albinuta Ana se lovi de o ramura de alun si isi scranti aripioara.
- Ajutor! Ajutor! Aripa mea, se vaicarea ea indurerata.
Ager de ureche - auzindu-i - jalnicul zumzet - Arapila alerga atunci la Prima Farmacie Gandaceasca si ceru o alifie pentru aripi, apoi - pas alergator - porni sa-i duca leacul.
Dar n-apuca sa ajunga pe malul apei, cand ........
Babita, bastinasa baltilor - bosumflata si burzuluita - il opri si bolborosi:
- Bo, bo, bo! incotro barzaune?
- Buna dimineata, Baba Babita! Ia as dori sa trec prin Ostrov, unde-n balarii zace, o biata albina betegita si bolnava. Auzi-o cum bazaie si se boceste: “Baz - baz - baz....”
- Baz ne - baz, in baltile mele n-ai sa mi te balacesti, Buhai al Bulboanelor! Piei! sau te -imbuc - boscorodi iar Babita.
Arapila dadu atunci buzna si facand baltabac se rostogoli buimac, de-a berbeleacul, pana- n fundul baltii.
Culcat sub clestarul apelor un caras cugeta cuminte la ciudateniile nechibzuitei caracude .... Cand, dinspre ceruri - ca un fulger - starnind clabuci cenusii, cobora Arapila.
Cicalitor, cuprins de o crancena manie, Carasul carmi spre el ca sa mi-l chelfaneasca.
Curajos cum il cunoastem, Cavaler - Gandac facu cale -ntoarsa, incurcandu-se, impleticindu-se printre ciucurii unui covor de matasea broastei.
Dar colac peste pupaza, sus, cand sa iasa - se ciocni de un ratoi caraghios.
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Comment or no comment?