NIMIC NU SE PIERDE, TOTUL SE TRANSFORMA!

N-aveam de gand sa incep al doilea capitol al povestirilor, speram doar sa fac cateva completari la primul. Insa povestirea asta ma zdruncinat atat de tare incat nu stiu cum mai pot sa dorm noaptea. In primul rand trebuie sa ne fie clar, cartea asta trebuie sa o recitesc si sa o inteleg si din alt unghi...caci din asta din care privesc eu lucrurile, nu inteleg nimic, o fi un unghi obtuz?!  A si sa ne mai fie clar...dupa titlul asta care m-a indus in eroare ar fi trebuit sa fie un semn de punctuatie, ceva ...macar un semn de intrebare. Nu o sa fac o povestire a povestirii ci doar am sa incerc sa inteleg. Cine imi stie, chiar si o bucata din povestea mea de viata, va simti gustul asta amar pe care il am ....dupa ce am citit si ultima pagina a acestei intamplari ...in care ...n-am gasit decat rautate ( privit din unghiul meu obtuz). O fetita normala locuieste ...sa spunem ...intr-un duplex...vecina cu ea ...este Verna, o fetita cu handicap. Un copil Special, care se bucura ...

N-am apucat sa termin cartea si ca de obicei m-a atras titlul. Zise Zdreanta-n gandul lui ca parca mai e nevoie si de o carte mai optimista, cu fericire care sa ma scoata din pana asta de concentrare si depresie cronica. Dar dupa a doua pagina mi-am dat seama, e o carte fix pe stilul meu, cu nebuni si nebunii, nici vorba de fericire, nu e nici macar o comedie in genul lui Shakespere unde pentru ca la final nu mor toti ii spunem comedie. Ce-mi place la nebunie e ca aceasta carte e impartita in 10 povestiri, am ajuns pe la nr 7 cred, imi place cum e in stare autoarea sa povesteasca la persoana 1 si persoana a 3a, cum descrie prin ochii copilului, femeii, barbatului ....din punctul asta de vedere e super wow.  Miezul povestirilor sunt tragediile vietii, si unde nu le-a dat natura si le-a facut omul, toate te lasa parca in buza prapastiei la sfarsit, asteptand scaparea dar vazand ca nu vine te apuci frumos sa citesti urmatoarea povestire. Recunosc dupa prima povestire ...

Nu stiu daca vremea asta de afara e de vina..caci divina nu-i, dar m-a cuprins un dor nebun de liceu, de zilele cu lucrari si note mici, de bucuria unei note mari, de tigarea ascunsa in dosul palmei si fumul din toalete, de chiulul de la mate motivand ca am plecat sa ud buretele ....dar ma rataceam si ajungeam aproape mereu un sala de spor la un voley cu a 12-a, de prieteniile dezinteresate. De colegele mele de banca ...trei la numar, fiecare diferita de cealalta....niste nebune. De ziua in care m-am sacrificat sa dau teza la franceza, la catedra doar ca colega mea sa poata copia si sa treaca clasa, de privirea profei albastre si blajuna cu vocea stinsa dar cu numele unui ex-guvernator/actor in filme gen Rambo. De profu de istorie dintr-a zecea care ne trata de la egal la egal si desi era superior multora el ne trata asa, unicul profesor cu care cand ma intalneam in autobuz purtam o discutie cu placere si nu coboram la prima, si el are numele unui celebru cadru didactic descris de Sad...

Daca cunoasteti obiceiul cu caratul apei sau diminetile, un obicei care ma despaseste din punct de vedere psihic si-mi jigneste intelectul, poate veti aprecia putin pozele. Desi asta se face dupa un caz total neplacut, vecina noastra draga a dorit ca atunci cand ea va trece in nefiinta Alexia sa-i care diminetile/ apa. Asadar ne-am conformat si astfel copilul meu a inceput sa aiba si el in sfarsit o responsabilitate si o obligatie morala. Dar cum in vacanta de iarna a lipsit trei zile din programul ,,apa,, , Mariuca pui de om s-a autosesizat din prima dimineata si a tinut locul cu brio surioarei mai mari.

1 Alimentele preferate ale Marei sunt ouale si laptele. Asadar dupa ce am tot spus povesti, ea imi tot canta prin casa melodia ce o canta Capra iezilor insa intr-un moment de atentie, am pus-o sa repede. Deci cantecul, pe care il stiti ea l-a inteles si reprodus astfel: - Trei iezi cucuieti Usa mamei descuieti Ca mama v-aduce OUA ....laptele a ramas intact in cantec accentuand cuvantul Tatze 2 Iulia are in burtica un bebe si eu am o broasca. - Gata mami broasca s-a saturat, nu mai poate sa manance 3 Invatand-o pe Alex, la istorie cnezatele si voievodatele, printre Dragos si Litovoi am pronunat cuvantul Maramures: Mara foarte nervoasa imi spune : - Eu nu sunt MaraMURES, da!!!! Eu ma prind peste un minut abia de ce a vrut ea sa spuna. ;D 4. Intr-o seara cand Alex nu-si facea temele, eu nu ma simteam bine, proaspat venita de la serviciu intr-o casa in care jucariile te intampinau de la usa si te conduceau in fiecare incapere, chiuveta era plina, masa la fel,...

Mara e la varsta la care se joaca cu ideile si cuvintele, sper sa mai dureze o perioada caci tare sunt amuzante replicile ei.  Tunsoarea Pentru ca tati nu ma lasa sa tund fetele caci sunt frumoase cu parul lung, dar nici nu se ocupa cu pieptanarea scalpurilor incalcite....in graba scolii, gradinitei etc. Asadar in minivacanta de Craciun, am facut pe prostu si mi-am lasat sotul sa o pieptene pe Mara. Dupa ce a folosit de doua ori sprayul de descalcire a inceput sa o pieptene cu foarfeca, i-a dat o tunsoare foarte draguta egalizandu-i parul, inca mai jubilez gandindu-ma la reusita mea. Dupa aceasta intamplare, a doua zi, Alex m-a pus sa-i fac opt codite impletite ca lui Connecter (sau cum s-o scrie), dupa impletirea cu pricina, o intreb si pe posomorata de Mara ce se uita cu jind la noi. - Vrei sa-ti faca si tie mami codite? - Nu, ca mi-a stricat tati paru' :( Biberonul Ma enerveaza la maxim ca e dependenta de el si il cauta noaptea prin pat, credeam ca a...

 O carte cel putin ametitoare.  Inceputul cartii nu m-a atras deloc ....absolut deloc...desi am cumparat-o pentru titlu, recunosc. Dar intr- o noapte nu aveam somn si am inceput sa citesc de plictiseala si plictisitor si desi citisem mai mult de 20 de pagini nu ma atragea deloc, aproape ca vroiam sa o las....pentru mine titlul si inceputul cartii e esential. Am continuat totusi, spunandu-mi ca n-are cum sa fie totusi o carte atat de banala. Si a inceput sa imi placa. E ideala pentru visatori :). Daca vrei sa crezi in reincarnare si in nemurirea sufletului, daca ai pierdut o persoana draga de care te simteai conectat si pe care ai vrea sa o reintalnesti tocmai ai gasit cartea ideala care sa-ti redea speranta. Am ras si am plans si .....imi pare rau ca s-a terminat :D. Sa va spun, sa nu va spun....cartea e plina de dragoste si intriga ce dainuste peste secole. Totul porneste de la un pictor ce se numeste Radskin. Nu va pot spune prea multe pentru ca as strica surprizele...

Nu n-am innebunit ci doar, probabil din cauza varstei am devenit din ce in ce mai pasionata de telenovela Veronica- Eminescu, o poveste de dragoste care darama topurile. Doar ca timpul si PR-ul vremii ( a se citi Maiorescu + alti critici ulteriori) au daramat miturile, au murdarit femeia si au condamnat-o facand-o  responsabila de sfarsitul neplacut. Scrisorile au fost gasite sau mai bine spus date publicitatii dupa 100 de ani, atunci cand nu au mai avut aceeasi valoare sentmintala pentru descendentele Veronicai, sau poate ca abia acum cineva s-a gandit sa-i apere drepturile. Jur ca este prima carte pe care am citir-o din scoarta in scoarta, prima carte la care am citit Prefata ( povestea fascinanta a scrisorilor ce au stat o buna parte inchise intr-o banca din Elvetia si au fost citite abia in America) , am citit si Postfata si anul editiei, tot. Si cand am terminat de citit si cele doua sau trei scrisori ale Henrietei E. (sora poetului) am inceput sa recitesc.  ...