Prea multa fericire - Povestirea 8 si partea a2a din conspect - NORMALI vs ,,SPECIALI,,

N-aveam de gand sa incep al doilea capitol al povestirilor, speram doar sa fac cateva completari la primul.

Insa povestirea asta ma zdruncinat atat de tare incat nu stiu cum mai pot sa dorm noaptea. In primul rand trebuie sa ne fie clar, cartea asta trebuie sa o recitesc si sa o inteleg si din alt unghi...caci din asta din care privesc eu lucrurile, nu inteleg nimic, o fi un unghi obtuz?!  A si sa ne mai fie clar...dupa titlul asta care m-a indus in eroare ar fi trebuit sa fie un semn de punctuatie, ceva ...macar un semn de intrebare.

Nu o sa fac o povestire a povestirii ci doar am sa incerc sa inteleg. Cine imi stie, chiar si o bucata din povestea mea de viata, va simti gustul asta amar pe care il am ....dupa ce am citit si ultima pagina a acestei intamplari ...in care ...n-am gasit decat rautate ( privit din unghiul meu obtuz).

O fetita normala locuieste ...sa spunem ...intr-un duplex...vecina cu ea ...este Verna, o fetita cu handicap. Un copil Special, care se bucura de fiecare prezenta a acestei fete normale ...careia i-am uitat si numele ...Marlene parca. De fiecare data cand o vede, M. e scarbita, o refuza, o respinge si o uraste. Verna nu e rau intentionata ci doar neinteleasa. Cand M. se muta cu familia intr-o alta casa e in culmea fericirii ca a scapat de monstru. Insa....... intr-o vara  M. merge in tabara unde intalneste o fetita asemeni ei .... Charlene, imi aduc si eu aminte cum ma imprieteneam in vremea vacantelor cu copiii...fara sa tin legatura cu ei ....o singura data am tinut legatura cu o fetita cu care ma intalnisem la Felix, ea era din Campulung Muscel, imi amintesc ca mama ei era jurnalista sau ceva si ea avea acces prin toate salile de protocol, mergeam la film spunand ca suntem cu bunica...pe vremea aia se intra prin imbulzeala, avea foarte mult tupeu si am trait frumoase aventuri impreuna, azi nici macar nu-mi mai amintesc care era numele ei, stiu ca adunasem mai multi copii din hotel in grupul nostru dar habar nu am ce prostii am mai facut...probabil ca la vremea aceea si noi radeam de cineva. Aveam fix 9-10 ani ca si fetitele din povestire si asemeni copilului meu acum......

In fine, ideea e ca in tabara, intr-un weekend vin si Specialii, pe care toti ii detestau si se fereau de ei ca de ciumati....nu o sa va spun ce s-a intamplat, povestirea si punerea in scena a autoarei sunt o capodopera, te ameteste cu descrieri de dealuri si catedrale ca sa-ti tranteasca un sfarsit care te loveste drept in moalele capului.

Acum eu.

N-am avut si nu cred ca voi avea vreodata curajul sa o las pe Alex intr-o tabara sau o excursie singura, cu toate ca a mers cu scoala la circ sau teatru, impreuna cu colegii. Nu e ca Arlene, problema asta a specialilor e ca sunt atat de diferiti incat nu gasesti unul identic cu celalalt, probabil pe noi normalii asta ne sperie cel mai tare, Necunoscuta ...

Am avut noroc de oameni buni in jurul nostru, la gradi si la scoala, in special colega de banca Monica si parintii acesteia. Datorita ei Alex s-a integrat mai usor in colectivul NORMAL al unei scoli NORMALE.

Am fost sfatuita de multi binevoitori sa o ingrop intr-o scoala Speciala, nu primesc sfaturi de la oameni care nu au nici macar idee despre o altfel de experienta. 

In scoala Normala, ne-am luptat si noi cu diferiti copii rai. Intr-o zi Alex a venit acasa si m-a intrebat ,, Mami, ce inseamna esti handicapat?", in clasa I venea mai mereu batuta, iar doamna invatatoare, cam chiulangioaica de fel fugea de responsabilitatea unei clase lasate vraistie. Am fost si la doamna directoare, dar m-a  asigurat ca suntem pe maini bune. KKT.

Pe strada 80% din copii au inteles-o, sunt fetite care o protejeaza in anumite jocuri...mai ales ca in orice stil de joc ..ea primeste rolul cel mai greu si urat. De exemplu, e mereu la leapsa, se pune mereu la pititea ( in repetate randuri), nu e mai niciodata vanator, sau print ( in print, preint cat e ceasul) .....si multe altele...cateodata de mila de sila o mai scot din rolul plictisitor si gol .....

M-am lovit de multe intrebari a unor copii nevinovati, la inceput toti fugeau de ea si acum fug unii sau pur si simplu isi bat joc de ea ... mi-e si rusine sa spun ce a pus-o o fetita mai mare si diabolica sa faca anul trecut cand eu incercam sa o culc pe M. ( cca 30 min), sau cum ii punea piedica in timp ce alergau ( lucru pe care l-am vazut cu ochii mei. DAR unii sunt diabolici de mici, nu stiu daca educatia sau parintii pot face ceva in sensul asta..... Oricum ...cat de mult ar trebui protejat un astfel de copil?! Eu ma aflu spre fericirea mea spre pragul de independenta, A. e mult spre bine, evolueaza si devine din ce in ce mai responsabila si poate mai Normala ( orice ar insemna asta). Dar ce fac cei care au probleme grave si care au ucis de mult Speranta, ce facem noi pentru ei si oare cum ne educam copii sa-i accepte intr-o societate viitoare?! Pe multi ii aud ..e un prost... un retardat...face nush ce ... Intrebarea mea e ,,cine ,,?

Oare noi NORMALII nu ar trebui sa avem inteligenta intelegerii?!! In fine subiectul asta e interminabil ...caci vitele stiu sa se accepte unele pe altele intr-un staul ...dar noi suntem OAMENI.

Si tot eu!

DA Eu, caci eu sunt centrul propriului meu univers. As putea poate crea o alta postare cu tema <<Legea atractiei"" dar nu o s-o fac.

In copilarie, intr-o vara a venit la un vecin un copil ..putin altfel, scoatea un sunet ciudat din cand in cand. Toti fugeau de el ca de diavol. Eu nu. De obicei aveam harul  de a face totul invers celorlalti. Era un copil cu suflet bun, cel mai bun partener in intrecerea cu bicicletele, spun era, pentru ca nu mai este de mult.

Mai aveam un defect, ma atasam de toti repetentii si incercam sa-i ajut tot timpul sa treaca clasa. Imi aduc aminte de Marieta cu care m-am caznit o zi intreaga sa invete pentru testul la Biologie, si chiar invatase. Totul ar fi fost un succes daca la sfarsitul testului, ea nu ar fi deschis cartea ca sa se corecteze. Profesoara a certat-o crunt, Marieta era bulversata iar eu nu am avut nicicand curajul sa ma ridic si sa-i spun profesoarei ca fata stia lectia, doar ca nu intelesese pana atunci cum stau lucrurile. Nimeni nu s-a intrebat vreodata daca Marieta avea nevoie de sprijin, au lasat-o repetenta pana ea a abandonat scoala si s-a apucat cine stie de ce minuni. 

Nu zic, sunt oameni si oameni ...dar oare noi astia de ne credem atat de ,, bai, inteligentilor,, de ce in loc sa ajutam un copil/ om cu probleme reale, il batjocori, il ocolim si -i ucidem orice speranta si orice urma de fericire.

SI IN CELE DIN URMA AM INTELES SI POVESTIREA, Cititi si spuneti-mi CINE SUNT MONSTRII ....SPECIALII SAU NORMALII!

_FIN_

PS. Sa vedem daca mai urmeaza si conspectul de la 9 si 10